Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

marți, 17 februarie 2015

Pe scurt despre facebook


Comunicarea pe face-book să fie un mers la bere fără bere ? La prăjitură fără prăjitură, la o țigară fără tutun ? Sau să fie FB mai degrabă o jucărie pe care o aruncăm într-un colț după ce ne plictisim de ea ?

Poate fi și asta, dar poate și să nu fie. Ca orice instrument, are potențialul și capcanele lui. Poți să devii dependent de mașină și să cazi în obezitate și cvasi-sedentarism în mișcare fiind, sau poți să mergi cu ea până la intrarea în traseul montan scurtând 15 km de la stația de tren pe drumuri comunale și forestiere. Poți să îți exhibi frământările fără discernământ pe rețeaua de socializare și apoi să nu mai ști cum scapi de postări, dar poți să și moderezi conflicte între prieteni. Sau poți să te bagi ca musca-n lapte, unde nu-ți fierbe oala și să o iei pe coajă, sau poți să afli cu cine doar credeai că ai mai multe în comun decât te separă.

Dar ce fel de instrument de transport al gândurilor și stărilor nu îngăduia așa consecințe ? Poate diferența specifică în cazul socializării pe internet este doar rapiditatea. Dar asta e o caracteristică a internetului nu a instrumentului de socializare. Profităm de a citind revistele științifice on-line first, în timp ce în alte vremuri ni se umplea limba de clei de oase de la lipitul timbrelor pe zeci de cărți poștale pentru cerut articole de la autor. Se construiește altă lume, și se va construi, asta e realitatea. Cel puțin până nu taie cineva legătura cu serverele sau curentul.

Am avut rezerve până să folosesc FB, mai mult din inerție tehnică. Ce m-a făcut să intru a fost fenomenul de la alegeri, când a fost evident că poate ieși ceva bun din tehnica asta. După o lună de experiență cred că e un instrument folositor, care permite scrierea de epistole cu hipertext într-un alfabet lărgit, difuz chiar, incluzând imagini și muzică. Nu mai zic de ușurarea contactării oamenilor cu care ai vrea să te vezi, să comunici, dar sunt departe, de mici jocuri de societate call - reply folosind poezie, muzică, filmulețe, tot ce vrei, imposibile altfel.

Nu înlocuiește cu nimic cititul, mersul la cinematică, ateneu și operă, ori la concertele pe stadion, la muzeu, sau pe munte. Astea rămân cărămizele. Dar pe un deja existent, pe o acumulare de așa ceva, oferă altceva, un plus, nu doar din rațiuni de timp, ci și ca potențial semiotic. E un mic balcon sau un mic labirint, sau o vorbă peste gard cu vecinul, sau chiar tribună pentru unii, dacă îi ascultă lumea (și chiar dacă nu îi prea ascultă), după cum alegi. Descoperi artiști fotografi, gânduri, oameni noi, sau acoperi propria ta imagine publică, maschezi propriile gânduri cu postări. Te poți îmbogăți sau poți sărăci, sau și una și alta, sau când una, când alta. După chef.

Cine nu mai citește sau admiră artă pentru că stă pe facebook nu cred că citea cine știe ce nici înainte. Formarea culturală e o treabă diferită.

Ca și cărțile, folosit cu măsură nu produce dependență, iar folosit fără discernământ produce. Poți deveni un șoarece de bibliotecă, sau unul de internet, nu cred e nici o diferență de fond.

Prin lipsa anonimatului nu îndeamlă la lipsă de responsabilitate ca forumurile de discuții la articole. Prin caracterul public e mai degrabă o invitație să gândești înainte să spui ceva. Sigur, ca peste tot sunt și oameni cu nume false care doar stau și privesc ce zic alții. Voaioriști, altceva, nu știm și nici nu prea interesează pe nimeni.

În concluzie, dacă o carte sau o bancă în fața porții țăranului român sunt jucării, atunci și facebook-ul este o jucărie.

Iar dacă spargem semințe stând pe el sau vorbim despre Montaigne e treaba fiecăruia.


Have a nice day, friends.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu