Țările pot fi modelate conceptual ca sisteme mari și
complexe, cu dinamică a proceselor caracterizată de o scară lungă de timp (în
jargon tehnic sisteme socio-ecologice). Un “punct” de trecere între două stări este în aceste condiții un interval
lung de timp din perspectiva observatorului uman.
Marșul trupelor americane și modul cum sunt ele întâmpinate
de oameni arată că tranziția s-a încheiat. Haosul determinist asociat stării de bifurcare nu mai este modelul adecvat,
intrăm într-o perioadă de stabilitate și predictibilitate locală a traiectoriei
globale a sistemului, evaluată la scară mare de analiză.
Nu poți observa
valurile mării fiind o picătură de apă, nu poți observa ritmurile istoriei
fiind un om în vremea lui. Dar valurile și istoria le fac picăturile și
oamenii. Au trebuit 25 de ani de fluxuri și refluxuri ca să se termine
definitiv cu proiectul comunist din România. Turbulențe dramatice pentru
vieților oamenilor de aici, care cu greu puteau desluși o direcție de la scara
la care puteau ei observa lucrurile. Direcția finală e rezultanta eforturilor
fiecăruia, mici, dar atât de relevante în condiții de neliniaritate a
sistemului, când încă un fir de nisip așezat pe vârf duce la mișcarea
întregului castel de pe țărmul mării.
Trăim deplasarea
ireversibilă a țării către bazinul unui atractor de cu totul altă natură decât
cel precedent, bazat pe alte valori publice și alt mod de funcționare al
societății. Apele s-au separat definitiv, pentru o durată estimabil lungă,
întâlnirea recentă de la Soci o confirmă.
Proiectul celor
care au vrut acest deznodământ s-a realizat, proiectul celor care nu l-au vrut
a eșuat.
Într-un spațiu
securizat al libertății de gândire oamenii își vor putea asuma cu toate forțele
proiecte de amploare mai mică, dar mai importante existențial : spirituale,
artistice, morale, de cunoaștere științifică, de viață pur și simplu. [1].
În condițiile noi
rezistența țării la perturbări a crescut. Factorii externi au forță mai mică
decât cea la care am putea rezista. Nu a fost și cazul Ucrainei. Multiple noi
sub-bazine de atracție, vălurele dimensional mai mici pe valul mare
n-dimensional al țării, se vor putea acum dezvolta. Fiecare cu propriile stări
de stabilitate relativă, micro-turbulențe la trecerea între ele, punctele lor
critice. Nu le putem cunoaște de acum. Le putem dori într-un fel sau în altul,
trăi proiectele asociate alegerilor noastre și evalua retrospectiv succesul sau
eșecul rezultatul din cuplarea proiectelor noastre cu ale altor oameni.
Este șansa tinerelor generații și mă bucur pentru ele. A
fost aceasta modesta contribuție a decrețeilor: valorificarea unei oportunități
din contextul global prin propria noastră decizie, trecerea țării de la un fund
de sac evolutiv comunist autarhic relaționat cu proiecte statale în curs de
extincție istorică la o stare cu potențial de evoluție culturală asociată unei
comunități a libertății, creativității și meritului. 25 de ani.
Notă
[1] Alături de proiectul simfonic bizantin al relației
biserică – stat eșuat, în fond, la căderea Constantinopolului, se va dezvolta
cu siguranță proiectul libertarian ortodox pe urmele unor oameni ca Tristram
Engelhardt Nu excomunicările sunt răspunsul potrivit la dorința mirenilor de
avea un cuvânt puternic de spus în viața bisericii. Datorez o parte din această
idee unui prieten de preocupări intelectuale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu