Primul obiectiv moral
al protestelor a fost eliminarea ordonanţei care incălca regula
nenegociabila sa nu furi. Acesta e un obiectiv moral personal. Al doilea
obiectiv moral este obţinerea de garanţii că puterea serveşte binele general
specific democraţiei liberale: stat de drept şi libertăţile cetăţenilor. Asta
inseamna alţi oameni, necompromişi, ai aceleiaşi coaliţii la guvernare. Acesta
e un obiectiv moral public.
Protestele au şi o semnificaţie politică în raport cu buna funcţionare a corpului politic ca
întreg, nu în raport cu interesele vreunui partid sau altul. Al doilea obiectiv
moral este cel care trebuie să constrângă modul de acţiune al fiecărui partid
şi al oricărei instituţii publice.
În continuare voi dezvolta aceste idei.
Ordonanţa de urgenţă şi alte reguli şi măsuri adoptate de
guvern care au dus la protestele în masă au propus o mutaţie culturală cu următoarele consecinţe: 1) schimbarea caracteristicilor
statului român, 2) schimbarea mediului în care funcţionează organizaţiile şi
proiectele umane de scară mai mică decât cea naţională şi 3) schimbarea
performanţei statului în relaţiile la scară supranaţională.
Această mutaţie culturală potenţială a avut consecinţe
asupra unor procese care au loc mai multe scări:
·
Interne României
1 Ale proiectelor personale de viaţă ale fiecărei
persoane în parte, cu sau fără componentă spirituală;
2a De competiţie politică între partide;
2b Care susţin relaţia dintre societatea civilă şi clasa
politică;
2c Care susţin funcţionarea cultelor din România;
2d De competiţie pentru cât mai multă putere între
instituţii publice;
·
Supranaţionale
3 De competiţie economică în interiorul lumii libere
occidentale între mari grupări de firme şi reprezentanţii lor politici;
4 De competiţie pe plan global între lumea liberă occidentală
şi statele adepte ale unor modele politice autoritariste;
Textul trece în revistă aceste procese, continuă cu o
scurtă discuţie asupra posibilităţilor de a micşora polarizările sociale asociate
lor şi se încheie cu un punct de vedere asupra a ce ar putea urma.
Procese de
nivel personal
La scară
personală în interiorul României mutaţia
culturală putea crea cadrul legal să
poţi fura într-o anumită măsură.
Mutaţia era în conflict cu regulile informale acceptate
de persoane care respectă reguli morale cu valoare în sine, nu datoriată unei
utilităţi a lor (într-un cadru religios, sau într-unul secular). Pentru astfel
de persoane este principial inacceptabil
să trăiască într-o ţară în care se poate în mod legal fura în limita unei sume.
Mutaţia era şi împotriva intereselor persoanelor care vor
să beneficieze de resurse şi servicii publice de calitate fără să aibă vreo
preocupare morală. Există semne destul de clare că se doreşte o risipire
generalizată a banului public în sănătate, educaţie, cercetare, administraţie
publică. Pentru astfel de persoane este dezavantajos
să trăiască într-o ţară în care se poate în mod legal abuza de funcţii publice.
Mutaţia este însă avantajoasă
pentru cei care au propus regula şi acei cetăţenii români care sunt interesaţi să
poată fura sau să beneficize de resurse obţinute în acest mod.
Primele trei grupuri (creştini practicanţi, seculari
ataşaţi valorior morale şi utilitarişti care pierd din aplicarea regulilor) constituie
masele de manifestanţi. iar cei din a patra categorie potenţialii contra-manifestaţi.
Miza morală
personală a manifestaţiilor e legată de
proiectele de viaţă ale creştinilor practicanţi şi persoanelor seculare adepte
ale unor morale tari, în care regulile morale au valoare în sine şi nu pot face
obiectul unor negocieri. Această miză interferă cu miza economică a persoanelor
care estimează că pierd în urma aplicării regulilor (imorale) respective.
Miza morală personală e decisivă, pentru că moralele tari
sunt principala sursă de consolidare a capitalului social, a încrederii unei
ţări. Morala utilitaristă e funcţională doar pe un fond cultural asigurat de
existenţa unor practici suficient de răspândite asociate moralelor tari.
Procese
care susţin relaţia dintre morala personală şi cea publică
E foarte clar rolul unor organizaţii neguvernamentale şi persoane publice în susţinerea
valorilor morale principiale şi ale libertăţii pentru care se manifestează. Ele
se delimitează de orice partid şi susţin libertatea, democraţia liberală şi statul de drept ca
având valoare în sine, ca fiind bune în sine. E un tip particular de miză
morală relevant pentru corpul politic ca întreg. Atingerea unui obiectiv moral
de acest fel nu poate exista decât în condiţiile existenţei unor reguli morale
înrudite la scara proiectelor personale.
O altă parte din societatea civilă susţine aceste valori
din considerente utilitariste. Deşi imperfecte ele sunt mai bune decât valorile
asociate altor sisteme politice în termenii compatibilităţii cu producţia de
servicii publice.
Obiectivul
asociat acestei mize morale nu poate fi atins prin abrogarea actelor normative,
necesită schimbarea guvernului şi o formulă de guvernare care respectă valorile
respective.
Diferitele organizaţii
religioase sunt în mod natural împotriva unor astfel de mutaţii culturale
şi pe moment aliatul firesc al manifestanţilor. Organizaţiile religioase sunt interesate de ambele obiective de tip
moral, dar în primul rând de cel cu relevanţă personală. Rolul lor social e
în primul rând asigurarea perenităţii acesto valori în proiectele personale ale
oamenilor, precondiţia pentru un spaţiu public cosntrâns de reguli morale.
Procese
care antrenează alte organizaţii şi instituţii din spaţiul public
Miza politică a protestelor este adoptarea aceloraşi
standarde morale de acţiune politică de către toate partidele. Nu există partid
pur, dar există diferenţe între partide în privinţa gradului de adoptare a
acestor standarde.
La scara
competiţiei politice dintre partide alianţa PSD-ALDE
e reprezentanta cetăţenilor care cread că e rezonabil să poţi fura cât de cât,
iar partidele de opoziţie îşi asumă declarativ valorile celolorlalte grupuri,
fără ca în realitate să nu aibă propriile lor probleme.
Nu se poate contesta că manifestaţiile servesc interesele
opoziţiei şi le subminează pe cele ale puterii actuale. Ele sunt folositoare şi
personaelor cu standarde ridicate din această alianţă şi votanţilor celor care
nu şi-au dat implicit acordul pentru legalizarea furtului.
O poziţie moderată intermediară o are PMP, care
descurajează escaladarea conflictului în numele stabilităţii ţării, iar ca
soluţie practică susţine un compromis legislativ. Această atitudine e probabil
legată de firea moderată, conciliatoare, a fostului preşedinte, nu de interse
de altă natură.
Acest cuplaj direct între miza morală, cea politică în
sens larg şi interesele partidelor face ca acuzaţiile de politizare în sens
restrâns, partinic, a manifestaţiilor să fie inevitabile. Responsabilitatea
politizării partinice aparţine însă partidelor, nu manifestanţilor, care
participă pentru o miză morală şi un politică în sens general.
Sunt la fel de clare conflictele dintre puterile
executivă, judecătorească, SRI şi alte instituţii în chestiunea modificărilor
legislative respective. Episodul comunicării de către SRI a informaţiilor cu
privire la perturbarea manifestaţiilor care au fost ignorate de guvern e
semnificativ în acest sens. Mutaţiile culturale propuse sunt în interesul
clasei politice corupte şi slăbesc puterea judecătorească. Există o convergenţă
între interesele manifestanţilor şi cele ale puterii judecătoreşti.
Din perspectiva manifestanţilor standardele de moralitate
publică trebuie adoptate şi în funcţionarea oricărei instituţii susţinută din
bani publici, nu doar a partidelor.
Trecere în
revistă a proceselor externe României
Procesele discutate mai sus au efecte asupra ţării ca
întreg şi duc la modificări în procesele
de competiţie şi colaborare economică şi politică din interiorul lumii libere.
Ceea ce face actuala putere în România pe plan politic este o piesă în planul de slăbire a puterii de negociere a Uniunii
Europene, în particular de micşorare a puterii economice a Germaniei. E vorba
de o luptă a unor miliardari si holdinguri uriaşe militaro-industriale pentru extinderi şi limitari de pieţe şi
dezvoltari tehnologice pe scară largă. Aceştia au nişte naţionalităţi şi antreneaza niste state prin actorii lor politici,
care antreneaza niste
electorate.
O evaluare a stilului de a răspunde la diverse acuzaţii
al domnului Dragnea arată că e similar celui de a răspunde evaluat de analişti
pentru domnul Trump. Probabil că e vorba de substrate de consultanţă comune,
cum e probabil şi strategia comună a demonizării lui George Soros.
Pentru partenerii vestici care au incurajat o campanie de
tip Trump în Romania, o ţară care nu are instituţiile suficient de solide ca să
absoarbă o guvernare cu mână forte păstrând statul de drept, mutaţia culturală propusă duce la o
subminare a flancului estic al NATO.
După toate aparenţele liderii PSD-ALDE practic au trădat
susţinătorii americano-israelieni plusând cu o agendă personală care
destabilizează parteneriatul cu SUA, la fel cum a trădat şi Uniunea Europeană
subminând valorile comunitare. Lucrează cu sau fără voie în interesul duşmanilor
lumii libere.
Ce se întâmplă în România pare să aibă şi un folos
geopolitic în măsura în care situaţia nu va degenera. E un argument clar pentru
puterile lumii libere că ceea ce le desparte trebuie sa nu distruga cadrul de securitate
comun.
Pentru cetăţenii români care susţin valori morale tari şi / sau vor un stat
de drept există o unică fereastră de
oportunitate pentru a ocupa centrul,
normalitatea, cu valorile libertăţii şi ale bunelor intentii, a marginaliza minciuna
şi comportamentul abuziv. Există un potenţial neobişnuit de mare pentru extinderea statistică în populaţia României
a unor mentalităţi specifice societăţilor civilizate.
Ce s-a intamplat are un trecut in 1990, o viaţă in
eforturile dispersate de-a lungul a două decenii, fara impact mediatic, iar
apoi cu impact tot mai agregat pana la culminarea din zilele aceste cand lumea
a luat act de noua stare a a Romaniei.
E o revoluţie moral-politică, o tranziţie de stare nu de
la dictatura la democraţie, ci de la o democraţie procedurală la una
substanţiala, constransă de norme morale eficiente in spatiul public. Succesul
ei pe termen mediu şi lung depinde de micşorarea polarizării sociale.
E posibilă
o ideologie care să reducă polarizarea ?
Micşorarea tensiunii sociale poate fi discutată la scări
de timp operaţionale şi strategice.
La nivel strategic
creşterea polarizării sugerează că ambele tipuri de economie folosite
ideologic, cea clasica in linie neoconservatoare si cea în linia programelor
globaliste de dezvoltare durabila, Clubul de la Roma, a altor cluburi elitiste,
au eşuat.
Observaţie: Moralele asociate lor, creştină şi a corectitudinii
politice, nu au putut evita escaladării conflictelor, ci din contră, le-a
accentuat. Sesizăm limitele unor morale centrate pe valoare în sine,
nenegociabilă a regulilor. Ele sunt necesare pentru crearea capitalului social
şi a regulilor morale aplicabile spaţiului public, dar în condiţiile
diversităţii lor nu pot fi eficiente în absenţa unui cadru instituţional care
să permită negocierea şi coexistenţa modurilor de viaţă pe principii
utilitariste. Statul de drept nu poate exista doar pe baza unor regulor morale
tari.
Limitele epistemice ale ştiinţelor despre comportamentul
uman vin din conceptul de om utilizat în cele două tipuri de economie, cu nuanţe
normative in loc de pur descriptive. O strategie de răspuns ar putea fi dezvoltarea
unei ştiinte economice mai realiste, care sa servească mai bine interesele
cetăţenilor, nu doar ale unui grup de elită sau altul.
Din perspectivă creştină e discutabil dacă un astfel de
obiectiv ştiinţific e posibil de atins, pentru
că firea omului e enorm dimensională, de vreme ce e liber. În plus are
şi o dinamică structurală foarte mare.
Observaţie: Aceasta e o ontologie umană destul de realistă,
confirmată chiar de eşecul predictiv al ştiinţelor sociale, chiar dacă
psihologii vor spune că sunt nişte constrângeri ale acestui spaţiu care mai
reduc dimensionalitatea sistemului. Înclin să cred că nu o reduc, ci doar
limitează zona de mişcare în spaţiul respectiv. Atunci când alegem nişte
variabile pentru caracterizarea obiectelor şi proceselor din aceste domenii
practic propunem o strategie de simplificare a sistemului în inevitabil
dezacord cu realitate, astfel încât el să devină gestionabil în interiorul
statelor. Rămâne obiectivă măsurarea a ce am ales, dar modelul nu poate
reflecta în mod principial realitatea.
Consecinţa pentru economie şi ştiinţe politice e că nu putem
spera prea mult că va exista o ştiinţă obiectivă a acestor domenii.
Trebuie să învăţăm să trăim cu corpuri de cunoaştere
economică inevitabil limitate care susţin ideologii politice aflate în conflict
şi să minimizăm efectele negative ale acestei situaţii.
Ştiinţa nu pare să ne poate ajuta cu ceva la micşorarea
polarizărilor şi la prevenirea escaladării conflictelor. Ceea ce avem nevoie
este îmbunătăţirea instituţiilor statului
de drept în mod pragmatic, pornind de la problemele pe care le avem. O altă investiţie strategică poate fi în educaţie. Valorizare socială a
caracterului unei persoane ca stabilitate comporamentală e o chestiune pur
practică şi n-are nici o legătură cu exigenţa creştină a iertării. Are legătură
cu succesul unor practici educative în care un rol important îl poate avea, dar
nu în mod necesar, şi viaţa duhovnicească.
Obiectivele secundare tactice care ar putea da satisfacţie pe plan moral organizaţiilor din societatea civilă prin punerea pe prim
plan a valorii libertăţii, cu imediată relevanţă politică sunt:
1.
Să continue
proiectul Uniunii Europene, singurul care garantează modernizarea României şi
toate avantajele ce decurg de aici. Să fim loiali
proiectului.
2.
Să avem o relaţie
cât mai bună cu SUA în formatul actual, chiar dacă o mare parte din
protestatarii noştri au relaţii foarte bune cu actuala opoziţie de peste ocean.
Să fim loiali parteneriatului
strategic.
Sintagma cheie pentru diplomaţia necesară urmăririi
ambelor obiective secundare tactice este ce de “stat de drept”. Statul de
drept e singurul cadru instituţional care poate acomoda prin dialog şi
proceduri democratice adepţii ideologiilor şi moralelor aflate în potenţial
conflict şi poate rămâne stabil în acelaşi timp în faţa ameninţărilor externe.
Poate funcţiona numai dacă persoanele care populează instituţiilor sunt
constrânse de al doilea obiectiv moral al manifestaţiilor.
La nivel
operaţional presiunea străzii
şi accentuarea polarizării e firească în faţa pericolului persoanelor discretionare
si abuzive care prin înşelarea oamenilor au ajuns la putere, iar acum fac cu altceva
decat au spus. Nu oamenii din stradă sunt vioara intâi în rezolvarea problemei,
ci opoziţia politică şi funcţionarii responsabili ai statului. Responsabilitatea majoră aparţine reprezentanţilor
actuali ai instituţiilor statului. Oamenii din stradă crează doar
condiţiile de mediu care să favorizeze pe cei care susţin binele public.
Există însă şi câtev căi personale pentru a micşora
polarizarea socială.
Pentru creştini e de evitat fariseismul in manifestatie.
Fiecare se uită la sinele lui, nu la al altora. Nu judecăm persoanele care au
gresit, cerem să eliminăm efectul faptelor. Stim ca nu suntem cu nimic mai buni
decat ceilalti, decat Dragnea sau altii. Dar nu vrem ce vor ei. Protestăm cu
pace în suflet, pentru ceva mai inalt decat fiecare dintre noi (obiectivele
morale, obiectivul poltic general şi obiectivele secundare tactice).
Observaţie: Suntem liberi. Asta trebuie sa priceapă cei care ne-au
tratat ca pe nişte slugi. Dacă vrem suntem slugile lui Hristos, dar asta nu-i
priveşte pe ei, e libertatea noastră. Susţinatorii interesaţi ai acestor oameni
încep sa aiba sentimentul că s-au vandut degeaba. Nu că ar pierde bani, oricum
îşi vor primi partea lor. Perplexitatea e in faţa faptului că nişte “nebuni”
care cred în bine nu doar că n-au fost striviţi, dar au devenit şi vedete
internaţionale. Ei au crezut ca aşa ceva nu e posibil. Au dispreţuit mereu pe
cei ca noi. Şi înca se mai indoiesc, aşteaptă să fie ceva mizer în spate. Dar
gândul că nu e a încolţit, şi roade
Toţi manifestanţii pot evita culpabilizarea celor care au votat persoanele care creează
probleme. Este incorect să reproşeze cineva ceva unui votant care a ales un
candidat sau un partid de pe listă în cabina de vot. Nu doar la alegerile de
acum, ci la oricare alegeri. Responsabilitatea situaţiei actuale este a unor
persoane bine precizate care au făcut nişte fapte bine precizate.
Toţi cetăţenii, indiferent cu cine am votat, avem
interesul ca jocul democratic să ne servească interesele, nu pe cele ale unei
reţele corupte transpartinice, chiar şi când gândim şi trăim în mod foarte
diferit.
Observaţie: Atunci cand oamenii au presupozitii diferite pot cădea
de acord doar asupra a ceva mai general. De exemplu când disputa e între “e
bine sa manânci porc” şi “nu e bine sa mananci porc” acordul posibil ar putea
fi în privinţa faptului că “e bine sa mananci sanatos”. Absenta acordului duce
la rezolvarea disputei prin forta. Aparent azi avem: “e bine sa furi de
la stat” şi „nu e bine sa faci asta”. Acordul posibil ar putea fi asupra e bine
sa nu vrei răul unei persoane concrete.
Susţinerea unor valori desprinse de oameni concreţi nu va
duce la nimic. E de dorit atragerea
acelor persoane din tabăra opusa cărora le pasă de persoane. Restul sunt probabil
adepţii forţei.
Toti oamenii sunt frumoşi, normali majoritatea, iar
cinstiţi foarte multi. O cale de detensionare ar fi ca oamenii onesti din PSD si ALDE sa se delimiteze si sa elimine pe cei
care se folosesc de ei in interesul unei mafii.
Concluzii
Miza morală a manifestaţiilor e la nivel personal, la
nivel civic şi la nivelul organizaţiilor religioase. Pentru valorile morale
personale a fost suficientă abrogarea
reglementărilor. Pentru cele morale civice şi obiectivul poltic general,
nepartinic, trebuie schimbat guvernul cu unul care garantează funcţionarea
statului de drept.
Persoanele şi organizaţiile civice pot fi interesate în
escaladarea tensiunilor când valorile lor sunt nenegociabile. Persoanele
creşinte vor accepta că escaladarea tensiunilor dincolo de un anumit prag e
inacceptabilă, preferând să suporte o nedreptate. Decizia nu e structurată, se
ia pe bază de discernământ în funcţie de situaţie. Conducerea bisericilor nu va
susţine escaladarea tensiunilor pentru că sunt interesate în stabilitatea
ansamblului naţional. Poziţia lor va fi convergentă cu cea a instituţiilor
publice şi cu cea a partidelor cu comportament responsabil.
Toate mizele morale pot fi deturnate în scop politic
partinic şi sunt de către partide, instituţii naţionale sau arondate unor
procese economice şi politice de pe plan internaţional. Asta nu înseamnă că
oamenii nu trebuie să mai aibă interese morale şi să protesteze în numele lor.
Pot fi însă atenţi să se delimiteze când observă deturnări şi să susţină
obiectivul politic general al funcţionalităţii statului de drept.
Manifestaţiile nu doar că nu au dezbinat, ci au unit
România, pentru că au dus-o într-o direcţie a armoniei cu spaţiul civilizaţiei
europene din care facem parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu