În acest text argumentez afirmația din
titlu. Doamna Mona Muscă a fost eliminată din politică în urma faptului că a
fost informator în perioada comunistă. Nu a contat nimic din prestația sa
publică efectivă în politica românească. Persoane cu retorici anti-comuniste
și-au executat un competitor politic.
Anti-comuniștii cred despre ei înșiși că
sunt de partea bună a istoriei. Un mod de a le demonta retorica este să
evidențiezi limitele acestui mod de gândire, ceea ce voi face mai jos.
Nu există istorie care să aibă un malaxor
și care să te cuprindă, să-ți facă rău, sau bine, etc. A presupune o astel de
ontologie, a reifica un proces fără legi obiective, e un instrument pentru
deresponsabilizare cu privire la propria existență.
Există doar persoane care iau decizii în
funcție de ce cred și ce pot, iar proiectele lor se cuplează și se ajunge la o
stare oarecare generală în termeni de medii statistice și produse emergente de
scară mare instituționale, culturale, și la o stare personală a fiecăruia.
Nostalgia după comunism și anticomunismul
sunt doar niște resurse conceptuale / culturale pentru niște scopuri personale
ale celor care susțin una sau alta. Nu există nici un merit sau antimerit dacă
te etichetezi într-un fel sau altul, în afara unor decizii bine precizate și
fapte în numele uneia sau alteia.
Discuția poate avea un nivel axat pe
conținutul nostalgiei și al anticomunismului, caracterizarea lucrului cultural
respectiv, și alt nivel pe proiectele în care folosești aceste lucruri
culturale.
La primul nivel poți să formulezi
anticomunismul în termeni de ură față de persoane, respingere a ideologiei, etc.
Se poate discuta dacă e bine sau e rău, ce e bine și ce e rău, în raport cu ce
valori, în modul de conceptualizare a anticomunismului.
La al doilea nivel poți vezi ce fac
oamenii în numele acelor resurse. De exemplu poți să te duci să îl strângi de
gât pe dimnul Ion Iliescu, sau să îi dai foc în piața publică în numele
anticomunismului conceptualizat într-un anumit fel. Am rezerve că multă lume va
spune că e bine să fii anticomunist cui face asta. Sau poți în numele
nostalgiei să te duci la torționarul X din pușcărie și să-i duci un pachet, sau
o Biblie în dar. E de presupus că mulți oameni vor spune că faci ceva bun.
Nu lucrurile în sine sunt rele sau bune,
ci felul nostru de a ne raporta la ele. Din orice valoare culturală oportună se
poate face un mare rahat, și din orice rahat se poate face bici.
Cui nu-i place acest mod de punere a
problemei poate să îl formuleze și să argumenteze în sens invers, că există o
istorie, un malaxor, că anticomunismul e bun în sine, etc. Important este ce
face, la ce folosește o astfel de argumentare.
Pentru consistență trebuie să aplic acestă
cerință și propriei abordări, să arăt foarte clar la ce vreau să folosesc modul
de abordare propus mai sus. Vreau să-l folosesc la diversificarea resursei
umane de pe piața politică.
Ce resurse umane sunt pe piața politică,
dintre cei care nu au fost informatori ? Dorește cineva dintre anti-comuniști pe
doamna Firea președinte ? Poate pe doamna Udrea ? Care alte persoane ar fi potrivite
cu proiectul de reformă a țării ?
De ce acum această discuție ? Pentru că în
spațiul public din partea unor persoane care se declară anti-comuniști anul
acesta au mai fost puse la zidul infamiei două persoane cu prestații valoroase
în spațiul publicul, domnul Mircea Flonta în iarnă, iar acum și domnul Mircea
Kivu.
Daca anticomunism e ce a facut dl. Sabin
Orcan de la România Liberă cu domnii Mircea Flonta in iarna si Mircea Kivu acum
o spun clar: prefer să nu fiu anti-comunist. Arhivele CNSAS trebuiau publicate
din 1990 in totalitate. Cine le-a pus la dospit a avut o minte diabolica, un
singur scop: să controleze resursa umană din politică. Să nu existe competiție
liberă.
Lichidarea Monei Muscă și toată presiunea
pe foștii informatori care nu mai sunt operaționali are o singură rațiune: că
sunt incontrolabili.
În timp ce ofițerii acoperiți, inclusiv
cei care le primeau notele informative, au rămas în sistem și sunt
controlabili. N-au probleme de pe vremea comunismului, au probleme post-comunism.
Cu risc de pușcărie, etc.
Doamna Mona Muscă trebuie să revină în
politică. Iar dosarele CNSAS trebuie făcute publice toate, la download pentru
oricine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu