Despre trădătorii României

“Iubesc” oamenii și se uită numai după bani, “susțin” știința și se uită numai după bani, “servesc” românii în politică și se uită numai după bani. Trădează și spun că sunt patrioți.

Pretind că au o cunoaștere, că universul trădării lor ar avea o realitate aparte. Votanții nu ar cunoaște-o și trebuie împinși de la spata cu propaganda ca vitele la păscut, spre binele unei țări a lor, a trădătorilor. Binele lor înseamnă ca vitele să fie tunse, mulse și sacrificate la momentul potrivit.

Se arată cu degetul unul pe altul, se jură fiecare pe ce are la îndemână, se ghidează după știința „comunicării”. Ne oferă să fim imbecili, ne îmbie cu modele de urmat, pe gustul fiecăruia. Un model cu mușchi și bani lipiți pe frunte, să placă la popor. Alt model cu icoana lui Darwin sub pernă conferențiind și în somn, mai pentru sclifosiți.  Un altul tămâiază la minut : când curăță cu aspiratorul prin casă, la piață și la bere, să fie clar pentru toți loserii că joacă la mântuire.

Toate trei tipurile de capital simbolic disponibile pe piață au funcție de semnalizare a unei capacități de a produce ceva:

·         cel biologic (al performanței fizice corporale si de a produce descendenți).

·         cel știintific (al gândirii teoretice moderne cu consecințe tehnologice)

·         cel religios (al capacității de autocontrol si comportamentului altruist).

Livrat separat fiecare tip de capital simbolic structurează ierarhic doar grupuri de nisă. Trădătorii ni le servesc în formula câte două, ca să fie un impact mai larg în mase.

Vitalitatea și spiritualitate s-au cuplat ideologic la legionari si azi sunt la modă la putiniști, mari vânători și călugări. Scientismul și vitalitatea ni se vând ca brand al vieții naturiste: să fim pachete de molecule alergând pe bandă și prin munți în luptă cu Legea Gravitației.

Realitatea umanului are de toate. În condițiile neglijarii uneia din formele de capital simbolic apar supralicitări compensatorii a ce pot oferi celelalte pentru o viață demnă de a fi trăită, atât la nivel personal, cât si al mentalităților sociale.

Instrumentalizarea ideologica duce la declinul oricarui domeniu al cunoasterii: stiintific, filosofic sau religios. Câțiva oportunisti se aleg cu banii si funcțiile, iar mulțime de oamenii onești se aleg cu sacrificiile ca să puna la loc pe picioare domeniul. De multe ori poate dispărea aproape complet o preocupare dintr-o țară dupa asa ceva: credința din Cehia dupa războaiele religioase, biologia teoretică din România dupa ateismul știintific.

Important e că exista încă nuclee de seriozitate prin lume și chiar ici colo și pe aici. Cine e neserios se așează singur la periferie. Dumnealor ne doresc pe toți la periferie.

Trădătorii adevărului vieții nu au nevoie de cetățeni puternici. Interesul lor ca oamenii să fie slabi, să își desfacă portofelele și să le dea bani contra protecție e mai mare decât competiția pe câte vite are de păstorit fiecare. Câtă vreme preoții vor acționa doar ca preoți, oamenii de știință doar ca oameni de stiință, politicienii doar ca politicieni, nu o să ajungem nicăieri. Facem din roluri, vocații și simboluri mai mult decât pot să fie, pierdem discernămîntul.

Ne-au aruncat în cap oala cu dejecțiile modului lor de a trăi. Expunerea publică a valorilor personale, intime, ale oamenilor, campaniile de discuții pro si contra, toate au fost ceva oribil. Nu e nici o diferență de fond între ce s-a întâmplat si presiunile pe oameni la sedintele de partid din comunism să aibă o viață morală. Acum presiunile sunt din mai multe direcții. Orice etatizare a moralei e un cosmar, un iad. Trădătorii au nevoie de etatizarea moralei, de un fel sau de altul, într-un fel sau altul.

Vorbăriile pentru remedierea atmosferei nu vor ajuta la nimic. Doar tăcerea despre astfel de lucruri, întoarcerea spatelui si pusul osului la treabă, pentru noi.

Tot ce rămâne după un om sunt urmele dragostei în inimile și mințile altora. Nimic altceva. De luat aminte.