Drumul României este drumul capitalismului

Mentalitatea socialistă și instituțiile de acest fel sunt un produs secundar al libertăților politice și sociale din democrațiile liberale necesare creativității și producției capitaliste în interesul persoanelor și cu efecte sociale pozitive neintenționate. Beneficiile capitalismului sunt suficient de puternice pentru a susține dezavantajul competitiv al socialismului în raport cu regimurile ne-democratice.

Mentalitatea socialistă poate subzista numai într-un mediu de selecție cu abundență de resurse care permite punerea în practică efectivă a unor drepturi pozitive consumatoare de resurse provenind de la alte persoane decât beneficiarii. Într-o societate lipsită cu resurse insuficiente socialismul duce în mod necesar la un jaf generalizat în care fiecare încearcă în afara legii însușirea resurselor pe cont propriu, deși instituțiile proprietății private pot lipsi. Rezultatul este formarea unor popoare de hoți și a unor societăți cleptocratice, cum este și cazul României. Afirmația recentă că nu putem fi toți bănuiți că suntem hoți a doamnei Andronescu poate fi decodificată în acest sens. O cleptocrație care recunoaște situația își taie craca de sub picioare. Argumentul doamnei Andronescu ține de o strategie de comunicare menită să stabilizeze fie și pe termen scurt o cleptocrație inerent instabilă pentru că e neproductivă.

Dar tăiarea acestei crăci de sub picioare e posibilă, pur și simplu coborând din copacul socialismului. Dificultatea tăierii vine din reformatarea dureroasă a minții celor formați într-o mentalitate socialistă pe care o implică. E vorba de un eșec existențial total, nu doar de un eșec oarecare al vreunui proiect personal. Acceptarea eșecului total nu e ușoară, având conotații spirituale. Sunt de părere că înclinațiile personale spirituale ale unor persoane cu opțiuni socialiste, alianța încercată cu Biserica, vin din recunoașterea implicită a dezastrului vieții personale și publice, a consecințelor naționale evident dezastruoase a ce ai susținut și făcut.

Marxismul cultural ca mod de viață e plauzibil în occident și mai puțin în România pentru că la noi în mod evident duce la consecințe materiale inacceptabile, în timp ce în occident marja de mișcare a fost mai mare, acceptabilă până de curând. Reacțiile recente împotriva globalismului fundamentat pentru marxism cultural, în particular cele din Franța, arată că zona de toleranță și-a atins limitele. Nimic din proiectul socialist global care a erodat occidentul nu va putea fi reținut exceptând ce poate fi transformat în profit pentru suficient de mulți agenți liberi capitaliști.

Cu toate acestea ideile socialiste nu vor dispărea, ele ținând de natura funcționării capitalismului. Ele sunt la scară socială o prostă folosire a libertății, dar la scară personală sunt lucrative, aducând beneficii liderilor socialiști, asemenea jocurilor de noroc sau schemelor Ponzi. Maximizarea profitului liderilor și apropiaților lor ține de însăși natura socialismului, pentru că e o formă de capitalism mascat sub eticheta anti-capitalismului. Nu pot exista lideri socialiștii sau globaliști care să nu acumuleze bani și putere, orice persoană de acest fel va fi eliminată rapid din sfera puterii socialiste.

În statele sărace socialismul la putere virează rapid spre etatizarea corpurilor umane distrugând definitiv fundamentul socio-economic actual sau potențial al propriei existențe sau perspective de dezvoltare, capitalismul. Un astfel de grup social puțin productiv nu poate să reziste decât prin agresiune sau amenințare cu violența în competiția cu grupurile capitaliste în care socialismul subzistă ca epifenomen. Există o scară de timp destul de lungă a scăderii productivității statelor cu regim socialist de durată, ceea ce în condițiile unei competiții scăzute și a multiplilor factori care controlează performanța în afară de ideologia la putere (resurse naturale, bogăție deja acumulată care poate să poate să fie erodată, localizare geopolitică) poate duce la dificultăți în evaluarea cauzelor performanței statului. Orice analiza la scara de timp corectă și separând influența altor factori va arăta viabilitatea strategică a capitalismului. Capitalismul reflectă cel mai bine natura umană europeană și este un rezultat evolutiv direct al spiritualității greco-iudeo-creștine.

Această natură umană nu are un caracter biologic. Ea poate dispărea odată cu această spiritualitate. A face predicții în sensul dispariției sau în sens contrar nu poate avea nici o bază științifică pentru că nu există o astfel de cunoaștere. Tot ce se poate face este să acționezi în baza valorilor și intereselor pe care ți le asumi și să proiectezi acțiuni și instituții la scara de timp la care este rațional să o faci, de obicei nu mai mare de 15-20 de ani.

Dacă este vreo cale de optimizare rațională a dezvoltării statelor și asociațiilor de state capitaliste e minimizarea efectelor balansărilor ideologice la scara de timp a 3-4 cicluri electorale în privința managementului unor resurse naturale și culturale cheie pentru producția sistemului.

Nu poate exista o optimizare rațională la nivel global dată fiind diversitatea tipurilor de state, culturi, spiritualități, pentru că nu există o înțelegere științifică a proceselor care susțin această diversitate. Pretențiile de cunoaștere ale oamenilor de știință sunt exagerate în acest sens din interese financiare directe. Fenomenul din universitățile occidentale e asociat direct unui cash flow și va dispărea odată cu acest flux de bani. Arta politicii este singura care poate fi de folos în optimizarea la scară globală, iar în această schemă culturile mici nu pot juca vreun rol decât prin alianțe.

Singura cale rațională pentru România este alianța cu marile puteri capitaliste, dată fiind proximitatea unui competitor major al civilizației europene în care capitalul spiritual creștin a fost înglobat unor valori asiatice holiste, care distrug manifestările lumești ale persoanei umane. Rusia nu face parte din civilizația europeană datorită unor caracteristici proprii acestui stat ce țin de capitalul natural, cultural, spiritual. Rusia nu pote dezvolta o societate bazată pe libertate civică și politică, este stabilizată militarizat într-un regim autoritarist fără nici o perspectivă de schimbare prin competiție internațională în condițiile tehnologice actuale. Românii în sfera Rusiei nu pot fi decât un popor slugă, în timp ce în sfera occidentală beneficiază de valorile acestei culturi, inclusiv de cele socialiste acceptate ca epifenomen tolerabil. Socialismul generalizat într-o țară ca România nu poate duce decât la totalitarism, cum a și dus, fiind prea săracă.

Nu există o cale proprie a României pentru că suntem prea puțin relevanți în context global. Pot exista căi personale proprii prin hibridizări între cultura ortodoxă și cea a științei sau filosofiei, dar nu pot exista soluții stabile la scară națională diferite de ale vecinilor strategici, majori. Pot exista căi de sfințire a vieții cum sunt și în Rusia. Matricea civilizației europene permite și căi personale proprii în numele libertății de gândire și de credință. Sub această matrice identitatea poporului român e garantată.

Modelul fundamental al oricărei organizații capitaliste este cel al mănăstirilor creștine: mântuirea e o chestiune privată, nu e la comun. Ai capital de credință, dragoste, smerenie, bine, nu - la revedere. Recrutarea e selectivă, concedierea fără discuții. Investițiile în mijloace fixe de producție sunt la loc de cinste, catedrala națională fiind un bun exemplu. Emularea acestui model în spațiul lumesc  pentru servirea altor scopuri e fundamentul democrației liberale.

Drumul României este drumul capitalismului.