Pornind de la cazul obiectelor de artă expuse la Primăria sectorului 1 și al reacțiilor din spațiul public prezint în acest text un cadru analitic al bunei educații și apoi formulez câteva întrebări prin prisma lui. În final menționez limite ale cadrului analitic propus.
Un cadru analitic
Modelul este descris din punct de vedere structural în figura 1, și din
punct de vedere funcțional în figura 2. Modelul structural este de tip spațiu
de stare, în care tipurile de variabile sunt resurse de diferite feluri:
capital de cunoaștere, capital social și capital simbolic. Modelul funcțional
este de tip ciclu de viață al unui proiect aplicat la proiecte existențiale,
unde un proiect este un sistem de resurse umane și neumane pentru atingerea
unui scop. În proiectele din modelul funcțional se folosesc între altele și
formele de capital din modelul structural.
Figura 1 Model structural (în funcție de variabile
care pot fi măsurate) al unei educații complete, dezvoltate organic într-o
țară, cu echilibru între tradiție și ce este mereu nou (sursa figurii: aici.
Modelul a fost reconstruit din lucrarea de aici).
Un stat complet secular tinde să se ocupe numai de axa verde, sau cel mult de
planul orizontal Obiectele culturale artistice
au funcții pozitive sau negative pe toate axele, la nivel individual, comunitar
și al comuniunii. Ortodoxia are
funcții primare pe axa comuniunii, iar secundare, manifestate diferit în
funcție de strategiile organizaționale bisericește, pe axele individuale și
comunitare.
Figura 2 Model funcțional (în funcție de structura
ciclului de proiect personal) al unei educații complete (dezvoltare pornind de
la un text publicat în revista Idei în Dialog). Educația funcțională completă
presupune desfășurarea simultană a tuturor ciclurilor. Ciclul mic verde este
ciclul uzual de management al proiectului, cu accent pe eficiență în etapa
obiectivă (implementare) și pe eficacitate în etapa etică (evaluare ex-ante și
ex-post), o unitate funcțională a unei “societăți a cunoașterii”. Ciclul roșu
extinde planul structurilor sociale (figura 1) cu o valorizare estetică fără
miză utilitară relevantă existențial pentru persoană / persoane, neinstituționalizată,
ca formă ne-relegioasă de ieșire într-o dimensionalitate superioră structurilor
psiho-sociale naturale, economice. Instituționalizarea duce la naturalizarea
parțială (prin piețe) a funcției estetice și profesionalizarea parțială a
proiectelor de acest fel. Ciclul albastru extinde subciclurile natural și
estetic cu raportarea față de persoane transcendente, atât înainte, cât și
după, sau cvasi-permanent, ritmic, pe durata desfășurării ciclurilor de proiect
mai simple existențial. Ortodoxia
resemnifică ciclurile naturale și estetice ca sub-cicluri existențiale și le restrânge
gradele de libertate în desfășurarea lor personală, într-o anumită măsură. Pe
de altă parte, ciclurile verzi și albastre sunt relativ decuplate de ciclul
albastru, având propriile lor regularități de funcționare.
Ridicarea la scară a modelului funcțional din figura 2 pentru o țară
presupune scenarii cu privire la distribuția statistică geografică și în timp a
tipurilor de proiecte ale oamenilor. O țară în care oamenii au proiecte numai
de tipul albastru este o țară complet înduhovnicită, una în care oamenii au
numai proiecte de tipul verde este una complet naturalizată. Proiectele de
tipul roșu, cu urmărirea unui ideal de frumos, eleganță, etc, sunt intermediare
între cele două extreme, omul animalic și omul îndumnezeit. Funcția
existențială a artei este una mediatoare. Buna educație presupune înțelegerea faptului
că se poate progresa, sau regresa personal de la un stadiu la altul și a diversității
situațiilor agregate obiective existențiale ale oamenilor în comunități de
diferite feluri orientate spre diferite practici din rațiuni psiho-sociale și
istorice, al căror substrat duhovnicesc e inteligibil numai persoanelor cu o
viață de maximă complexitate funcțională (toate ciclurile de proiecte
simultan).
Întrebări care se pot formula
în acest cadru analitic
Câteva exemple de
întrebări sunt următoarele:
·
Care sunt
funcțiile obiectelor de artă expuse la Primăria sectorului 1 pe plan
individual, comunitar și al comuniunii ? (figura 1). Care pot fi funcțiile în
mod principial și care sunt cele reale în această situație particulară.
·
Care
este și poate fi înțelegerea de mase în privința acestor obiecte de artă,
înțelegerea de elită și ce rol au în susținerea funcționalității unor structuri
sociale ? (figura 1). Care pot fi înțelegerile în mod principial, și care pot
fi în contextul social concret al României de acum ?
·
Este
necesară sau contingentă raportarea negativă a Bisericii pe axele individuale
și comunitare la obiectele de artă expuse la Primăria sectorului 1 ? Raportarea
negativă ține de planul duhovnicesc, sau de cel psiho-social contextual istoric
al funcționării Bisericii ? (figura 1)
·
Presupune
ortodoxia uniformitatea ciclurilor de proiect existențiale naturale și estetice
(verde și roșu), sau acestea depind mai degrabă de contextul socio-cultural în
care se manifestă credincioșii ? Poate exista o standardizare duhovnicească (canon)
a ceea ce poate fi numit frumos (o constrângere a ciclului albastru asupra
felului cum se desfășoară ciclul roșu, figura 2), sau mai degrabă nevoia de
standardizare ține de planul structurilor sociale (orizontal, figura 1) al
Bisericii ?
·
Poate
exista o standardizare duhovnicească (canon) a ceea ce poate fi numit prin
instituționalizare artă (figura 2), sau mai degrabă nevoia de standardizare
ține de poziționarea organizațională în structurile sociale a Bisericii, pentru
interese contingente de putere ? Care este consecința unor astfel de
poziționări lumești, dacă răspunsul e pe această linie, pentru interesele strict
duhovnicești (ciclul albastru) ?
·
Poate
fi eliminat complet ciclul de proiect estetic din viața duhovnicească, sau
prezența lui este o constrângere ființială (ontologică, figura 2) ?
Limitele cadrului analitic
Cadrul analitic este formulat în termeni științifici (spațiu de stare),
manageriali (ciclu de viață al unui proiect), economici (capital) care
limitează forța sa explicativă pentru procese estetice și spirituale. Cu toate
acestea, putem observa că permite formularea unor întrebări care par relevante
pentru problema relației dintre ortodoxie, artă și buna educație.
Într-un context în care intervențiile publice sunt încărcate emoțional o
abordare de acest fel ar putea să joace un rol de contrapondere. Într-un alt
context ar putea fi lipsită de relevanță practică. Nu neapărat acest cadru, dar
ceva de acest fel, ar putea să aducă un anumit folos social și duhovnicesc
într-o societate în care prestigiul cunoașterii obiective este mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu