Schița unui libertarianism personalist

 

Libertatea responsabilă este o libertate care ține seamă de toate tipurile de realitate, prin cunoașterea cărora pot fi evaluate în cea mai mare măsură efectele acțiunilor libere. Să numim convențional libertarianism personalist (LP) o ideologie care are ca obiectiv maximizarea condițiilor lumești pentru dezvoltarea în condiții de libertate responsabilă. În acest text schițez o astfel de ideologie, iar în partea a doua formulez câteva critici posibile și răspunsuri la ele.

 

Schița unui LP

 

Figura 1 prezintă obiectivul de organizare structurală socială al LP, iar tabelul 1 poziția câtorva abordări alternative tipice în raport cu LP.

 

Figura 1 Obiectivul structural al LP este dezvoltarea spațiului social de antreprenoriat public și privat liber prin co-evoluție cu entitățile sociale mai rigide (stat, instituții religioase, grupuri sociale evoluate neplanificat) folosind resursele materiale și culturale strategice asociate acestora într-un mod creativ alături de resurse private. Săgețile continue semnifică flux de resurse și servicii cu timp lung de viață, condiții de graniță pentru dezvoltare (eng. boundary conditions), dar și o presiune permanentă pentru extindere socială. Săgețile punctate semnifică flux de resurse și servicii cu timp mediu și mic de viață și feed-back pentru controlul tendințelor de expansiune în dauna spațiului de libertate.

 

Tabelul 1 Abordări reducționiste ale proceselor de dezvoltare personală (tipuri ideale obținute prin reducerea dimensionalității și limitarea la un sub-spațiu de stare din cel  în care are loc dezvoltarea) și perspectiva LP.

 

 

LP conservă instituțiile statului, pe cele religioase și tradițiile evoluate neproiectat (în particular identitățile grupale) ca resurse pentru dezvoltarea persoanelor în planurile individual și comunitar într-un spațiu de antreprenoriat public și privat neproiectat în detaliile lui și independent decizional de deciziile luate de persoanele puternic asociate identitar resurselor conservate, până la identificarea totală de ele. Acțiunea de conservare nu împiedică evoluția resurselor de dezvoltare conservate prin mecanismele lor specifice obiective. Spațiul antreprenorial furnizează resurse materiale și ideatice inovative oricând apare o cerere și este motorul dezvoltării derivate a entităților statale, religioase și tribale.

 

Entitățile sociale de scară mare nu au, din perspectiva LP, un raport structural de autoritate cu spațiul de libertate responsabilă. Relațiile sunt fundamentate pe o co-responsabilitate pentru viabilitatea ansamblului social și pe servirea reciprocă. Persoanele angajate în diverse tipuri de entități sociale au autoritate funcțională numai în domeniul de competență pe care îl reprezintă, atâta vreme cât exercită rolurile respective.

 

Entitatea cu cea mai mare valoare socială, din perspectiva LP, este persoana în toată complexitate ei, angajată în procese de scări diferite și cu implicații directe sau indirecte la toate scările. Spațiul social nerigidizat instituțional sau prin tradiții, tipare sociale vechi, este spațiul predilect de manifestare a persoanei, celelalte entități având rolul social de servire a spațiului libertății efective. La rândul lor, persoanele care acționează în spațiul de libertate antreprenorială au datoria morală să susțină perpetuarea proceselor de scară mare (instituționalizate sau nu). Această datorie include pe cea de a avea inițiative din care se selectează mutațiile care stimulează adaptarea proceselor de scară mare la realitate naturală și socială externă societății și la mutațiile interne din zona mai dinamică antreprenorială. O organizare politică de tip LP are reziliență mare la perturbări de diferite scări și intensități și poate percepe și valorifica oportunități de dezvoltare la toate scările. La apariția unor probleme de scară mare LP permite o rigidizare temporară socială și o relaxare rapidă ulterioară rezolvării problemei securitare pentru valorificare potențialului creativ al persoanelor.

 

Sus-ținerea personală a structurii policentrice din figura 1 care asigură funcționarea spațiului de libertate responsabilă nu se poate face numai prin acțiune socială și politică. Rugāciunea în ascuns și cea publicā împreunā sunt ipostaze ale ființei unitare a rugāciunii, iar din ele derivă prin analogie emnificațiile personale, comunitare și întreg statale ale acțiunilor unei persoane ca ipostaze ale unui sens unitar, cu o ființā de nedespārțit în planuri ontice. Nu ajutā sā spunem care ipostaze sunt mai importante, ci sā le știm rolurile, sā ne rugām și sā acționām. Ipostazele în ascuns și personale sunt cele care duc în mod direct la bine în lume, îndeplinind condiția de a nu putea fi apropriate sau atribuite. Celelalte fac posibile lucrul în ascuns, au un rol indirect și sunt deturnabile spre rāu prin vizibilitatea lor. Deturnarea e de neevitat și se poate contrabalansa numai prin ceva nevizibil, contra-acțiunea (inevitabil reduționistă) în vizibil accentueazā clivajele.

 

Din perspectiva LP următoarele situații sunt disfuncționale (patologii politice):

·       Instrumentalizarea instituțiilor religioase și a statului pentru interese grupale cvasi-tribale. “Baronate” politico-religioase.

·       Infiltrarea instituțional-religioasă a statului. Viraje teocratice.

·       Infiltrarea instituțiilor religioase de către stat. Secularisme mascate.

·       Expansiunea statului peste zonele identităților grupale. Dizolvarea deliberată a identităților grupale tradiționale.

·       Expansiunea instituțiilor religioase în zonele identităților grupale. Sincretisme pentru control social.

·       Subminarea anarhică a instituțiilor statale și/sau a instituțiilor religioase și/sau rețelelor sociale identitare.

·       Expansiunea statală, instituțional religioasă și cvasi-tribală peste zona de libertate personală responsabilă, a rețelelor sociale de acțiune în proiecte temporare de interes comun prin antreprenoriat public și privat. Varietăți de autoritarism.

 

 

Critici potențiale și răspunsuri

 

 

Critică: Există un risc de cădere în sistem de gândire prin pretențiile integratoare, cu toate consecințele de rigidizare a gândirii. Răspuns: Nu poate avea loc o astfel de rigidizare dacă observăm că spațiul LP nu este descriptibil complet din două cauze:

·       Amestecul necesar de discursiv și nediscursiv în dezvoltarea personală;

·       Complexitatea foarte mare a proiectelor de dezvoltare personală, atât la scara unei persoane, cât și a unei comunități creative, datorită marii diversități de resurse și servicii provenind din entitățile sociale de scară mare și a posibilităților de organizare inovativă a lor. Această complexitate cu dimamică structurală și funcțională mare nu poate fi descrisă decât simplist datorită limitelor epistemice umane.

Ceea ce pare a fi în figura 1 un sistem e în realitate o structură social deschisă prin însăși natura ei. Constrângerile structurale sunt mai degrabă abstracte, modul în care se instanțiază fiind indefinit de variabil.

 

Critică: Există riscul decupării unei părți din modul de abordare pentru a justifica o patologie politică sau alta. Răspuns: Formularea numai a unei schițe, fără dezvoltări ample, face posibilă perceperea rapidă a întregului conținut ideatic. Decuparea pentru utilizare în afara intențiilor formulate în text nu are șanse să treacă neobservată, sau să pară legitimă.

 

Critică: Ancorarea acțiunii personale în realități duhovnicești poate să fi descalificată ca misticism. Răspuns: Zona libertății personale nu are nimic special epistemic, e similară structural celei din teoriile psihologice ale minții după respingerea programului behaviorist. Nimeni nu mai pune în discuția azi existența unui spațiu de introspecție în care sunt observabile variabile și fenomene inaccesibile direct unui observator extern minții respective. Spre deosebire de teoriile psihologice, aici zona libertății personale responsabile nu este redusă biologic sau fizic. Nici rolul ei numai de interfață între procese de internalizare și externalizare, ci și de interfață cu procese teologice.

 

Abordările reducționiste ale persoanei sunt legitime ca inițiative creative în spațiul de libertate personală, dar instrumentalizare lor ideologică nu este în interesul libertății antreprenoriale susținute de LP. Cel mai adeseaa, reducționismul de orice fel e interesat și pe bani mulți. Când a dominat cel pseudoteologic puterea aparținea dumnealor și celelalte științe erau la remorcā. În cel antropocentric comunist reducerea la procese psiho-sociale a concentrat puterea în mâinile unor pseudo-filosofi și sociologi/economiști, cu restul ridicând osanale materialist dialectice. Acum au și vor mai departe puterea reducționiștii din științele naturii, vieții-pāmântului cu aplicațiile inginerești. Toate sunt disfuncționale și se legitimeazā în fața publicului prin delimitarea de celelalte. O datā ce ai acces la o o sursă cu bani și status nu mai poți din roluri instituționale decât sā aperi interesele breslei în dauna adevārului - acesta e reflexul comportamental. În realitate poți și ai datoria sā o faci, ceea ce propune LP.

 

Critică: se face o ideologizare excesivă a unei abordări care are mai degrabă intenții trans-ideologice, prin alegerea termenilor cu sufixul -ism și -ist (libertarianism personalist). Răspuns: Alegerea are rolul de a preveni prin conotațiile negative ale sufixelor rigidizarea abordării. Decisive pentru LP sunt re-gândire și trăirea vie personală, indiferent de scara de acțiune, a spațiului de libertate responsabilă. Aceasta poate include și reformulare conceptuală a realităților creative trăite, sub condițiile de menținere deschisă a produsului cultural respectiv, de păstrare a constrângerii obiective a realității proceselor de diferite scări având diferite roluri în viața socială, și de urmărire a obiectivului de dezvoltare cât mai amplă a unui spațiu social pentru manifestarea creativă a libertății responsabile.

 

Critici ale presupozițiilor. Răspuns: Criticile existenței unei realități pot fi depășite prin acceptarea unui timp obiectiv de viață al oricărei realități și printr-un concept complex de timp în care timpul obiectiv e numai un tip. Criticile existenței unor efecte obiective ale acțiunilor pot fi depășite printr-un concept complex de cauzalitate, adaptat abordărilor din diversele domenii știițifice actuale (de la deterministă, la stochastică, la nelinearități și bifurcații, la complementaritatea epistemică a lor) și delimitarea rezonabilă a efectelor acțiunii de cele ale altor variabile și ale contextelor acțiunii.

 

 

Concluzii

 

Ce avem de făcut din perspectiva LP este să promovăm o unitate fluidă izvorâtă din interacțiuni directe personale cu mize de scări intermediare între individual și statal. Nu ne interesează nici sistemul (organizarea instituțiilor de stat), nici anti-sistemul, ci realitatea socială generată de practici libere de facto. Persoanele angajate organizațional și/sau identitar în procese macro (ale instituțiilor statului, sau instituționalizate religios) au tendința naturală de a pune presiune pe spațiul de libertate efectivă pentru a obține resursele și serviciile de care au nevoie, cu fenomenul derivate de competiție pentru aproprierea acestui spațiu. Persoanele care nu au ieșit din mentalitatea tribală a conformismelor și mimetismelor sociale la rândul lor au tendința de eliminare ca pe un corp străin a spațiului de libertate responsabilă, indiferent de opțiunile lor din perspectivă a instituțiilor de stat și religioase. Pe de altă parte, toate entitățile sociale derivate din aceste alegeri existențiale sunt inevitabile și folositoare prin resursele și serviciile dependente de procese pe termen lung pe care le pun la dispoziție. Soluția (trans)ideologică a LP este cunoașterea acestei realități complexe și acțiunea pragmatică, adaptativă, pentru asigurarea unui spațiu liber cât mai amplu de antreprenoriat public și privat.

 

Notă metodologică. Regularitățile neinstituționalizate lente corespund regulilor informale la D. C. North, structura de ansamblu formală nespecificată corespunde rolului formal nesubstanțial al legilor la F. A. Hayek, unitatea ontologică și multiplicitatea ipostatică a sensului acțiunilor personale corespund structurii formale din dogma Sfintei Treimi, delimitarea spațiului de libertate responsabilă ca mediator al interacțiunilor dintre procesele lente de scară mare sunt o aplicare a gândirii constituționale de tip checks and balances. Idealul regândirii și trăirii vii este ce millean al neurmării conformiste a ceea ce este adevărat, aplicabil și în cazul persoanei care este Adevărul.