A devenit acceptat public faptul că revoluția din 1989 a existat și a fost prin diverse mecanisme sociale și politice instrumentalizată pentru perpetuarea structurilor de putere și represiune ale statului roman. După 34 de ani avem același tipar structural de organizare, în care deciziile majore din stat sunt controlate de continuatorii direcți a fostelor servicii de control și represiune. Problema nu este aspectul moral, ci caracterul disfuncțional al unei astfel de stat, incapacitatea de dezvoltare în ritmul necesar și de adaptare la evoluțiile mediului intern al țării și mediului extern al lumii prin centralizarea excesivă a deciziilor și subutilizarea potențialului uman al națiunii.
Pe de altă parte, împrejurarea că ne aflăm într-un vas al lui Tezeu național care trebuie reparat din mers și în condiții turbulente de navigare reclamă măsuri de limitare a influenței nefaste a serviciilor de infromații în societate fără tulburarea stabilității politice. Acțiunea în aceste condiții poate fi la nivelul reglajului cultural, prin acțiuni simbolice cu potențial impact asupra comportamentelor sociale și politice.
Patru idei în acest sens pot fi:
• Identificarea clară a capitalului cultural și simbolic pe care se bazează serviciile de informații pentru legitimare în controlul deciziilor și subminarea publică a lui. Din câte se pare e vorba de o gândire holistă de tip corp politic, cuget național unitar, cetate sub asediu, cu consecințe practice de tipul xenofobiei și controlului autoritarist. Acestor noțiuni li se pot opune abordări cu funcții similare, dar bazate pe libertatea persoanelor și decizie policentrică.
• Subminarea alianței stat-Biserică folosită pentru legitimarea statului dominat de serviciile de informații, dezvoltarea unui creștinism ortodox al libertății sociale și politice. O cale simplă este solicitarea unor standarde mai scăzute de confort în infrastructura religioasă și o abordare mai austeră în dezvoltarea acesteia, sau devalorizarea confortului mare și a marilor infrastructuri, care necesită sume mari care nu pot veni decât din concesii făcute statului. Accentul poate fi pe creșterea interioară.
• Folosirea oricăror poziții de decizie pentru a cataliza standarde profesionale cât mai înalte. Asta va crea un disconfort cercului dependent de persoanele din servicii plasat pentru rente în instituțiile publice și pune o presiune psihologică indirectă pe primele.
• Tratarea oamenilor actuali din sistem ca persoane, nu ca particulari ai unui tipar general, și abordarea situației lor caz cu caz, fără generalizări. Validarea și stimularea comportamentelor care favorizează libertatea socială și politică și standardele înalte profesionale. Asta poate crea un mediu de evoluție socială a acestor oameni, la care se pot adăuga mutații instituționale mai importante în context legislativ, pentru cine ajunge să poată face asta.
O astfel de abordare poate avea ea însăși, dincolo de punerea în practică a ideilor, un rol de semnal siimbolic pentru stimularea dezvoltării unei mase critice în interiorul instituțiilor de forță ale statului care să accepte o separare netă de continuitatea cu regimul communist, o democratizare reală a societății.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu