Bucuria rațiunii

 

Bucuria rațiunii se adună ca apa în spatele unui baraj al dragostei de Dumnezeu și oameni și se duce uneori spre suflet, niciodată când vrem noi. Tăierea voii de a te bucura sufletește, de a deschide tu tezaurul acumulat, primirea suferințelor ca semn al bucuriei existente, dar nevizibile decât cu rațiunea, sunt pregătirea a ce urmează și ne e dăruit.

 

Tăierea voii nu e în primul rând față de vreun om sau altul, ci mai ales față de omul cel vechi din noi. Față de oameni e abia la urmă, când lucrăm îndepărtarea mândriei. Carul nu se așează înaintea boilor, lucrăm cu voia noastră despărțirea de straturile omului vechi și primim bucuria darurilor venite de la semeni și Dumezeu ca să ne ajute pe drumul de coborâre de la Ierusalim. De bucuria noastră nu ne atingem noi, dar putem dărui din ea altora care au nevoie de ea, nefiind a noastră.

 

Fisurile din barajul dragostei sunt slava deșartă și mândria. Ambele sunt forme de suferință cu care obișnuindu-ne ajungem să ni se pară firești, normalitatea. Când nu le cunoaștem ca atare prin firea noastră mai bună ni se dă să le trăim ca să nu-i judecăm pe cei care le au. Nimic nu e mai cumplit decât suferința continuă a mândriei și știm cine o are cu totul. Fiecare le acceptăm într-o anumită măsură și pierdem prin ele ce s-a acumulat.

 

Unirea celorlalți prin daruri bine gândite, tăcerea despre acestea și fuga din locul unde le faci, dacă nu în altă parte atunci în sus, ajută la ținerea apei în lacul de acumulare. Unde e capătul acestuia, de unde vine izvorul, nu puteam vedea niciodată fiind aici, dar știm.

 

Cine vede acestea înțelege că ele sunt și în lumea aceasta și în veșnicie încă de acum, cine le explică odată pierde din vederea lor, cine le tâlcuiește mult ajunge să creadă că nu pot fi înțelese cu adevărat și în lumea de aici, din cauza importanței pe care și-o dă sieși vorbind în loc să se lase umplut de Cuvânt, iar cine e un om credincios simplu și tăcut înțelege la fel ca cine le vede. De toți avem nevoie și toți ne putem ruga unii pentru alții.

 

Bucuria rațiunii este Duhul Sfânt. Când barajul ajunge la preaplin ea inundă inima.