Discuția publică despre industrializarea chiromanției și intențiile
de livrare în masă a serviciior de acest fel către sistemul public de educație ne
dă ocazia sublinierii mecanismelor profunde ale fenomenului.
Dezvoltarea
accelerată a pseudoștiințelor este rezultatul proiectului iluminist al
popularizării improprii, ideologice a științei, fără lămurirea presupozițiilor
și a metodologiei pentru publicul larg. Știința ajunge să fie văzută ca ceva
imuabil, apar dezamăgiri în fața insucceselor firești ale ei, iar pe acest fond
oamenii caută alte soluții aparent mai rapide, neînțelegând în ce fel acestea
diferă de demersul științific.
Explicarea
detaliată a a acestor lucruri pe diverse canale seculare și religioase nu a
putut și nu poate avea impact deoarece interesele industriei de popularizare
ideologică sunt mari. Odată stabilizată abordarea și cu finanțare europeană,
probabil că vom asista la o creștere a business-ului de
pseudopopularizare în paralel cu business-ul de pseudoștiință. Fenomenul
este corelat și cu industrializarea europeană a eticii academice în forma ei
deontologistă, decuplată de existența unei producții științifice reale și susținute,
și exportul acestor de servicii de “eticizare” socială din statele europene dezvoltate în cele fără tradiții academice solide.
O
responsabilitate indirectă o au și instituțiile religioase, pentru care e
simplu să aibă ca oameni de paie (straw man) o știință ideoogizată și o
etică seculară pentru a se profila în fața credincioșilor în loc să lămurească
relația cu știința în sens propriu și gândirea filosofică. Soluția delimitării
gândirii teologice numai la textele scripturistice și patristice este una
improprie, spațiul cultural patristic fiind plin de noțiuni științifice și
filosofice ale vremii care reverberează peste timp. Dacă vrem să avem și acum
producții de tip patristic într-o tradiție vie ar trebui văzută relația dintre
știința popularizată la care se raportau sfinții părinți și partea din știința
de acum trecută în zona culturii de mase. Zona limbajelor tehnice științifice
și filosofice poate fi evacuată din interesul teologic cu diplomă sau fără, dar
cea a limbajului comun evoluat cu termeni importați și resemnificați din
știință și filosofie nu, teologia vie se face transistoric de la cultura
perioadei textelor sacre până în spațiul cultural al epocii celui care
teologhisește.
Știința
are "clienții" ei neinteresați de fapt de știință, religia la fel,
iar ambele fenomene de deturnare au cauze psihosociale și duhovnicești. Cele
psihosociale ar putea fi conceptualizate ca urmând piramida lui Maslow și consecințele
ei la scară socială, iar cele duhovnicești țin de acțiunea diavolului în lume. Creații
inspirate sau secundare umane oneste și valoroase sunt deturnate de la
funcțiilor lor compatibile cu o viață orientată vertical și demnă de a fi
trăită și astfel devalorizate pentru prăbușirea spirituală a vieților
oamenilor.
Dacă
ar ridica standardele mult reamintind permanent mizele proprii ale științei, filosofiei
și religiei profesioniștii domeniilor ar suferi o limitare foarte mare a
bugetelor instituționale din lipsă de cerere și atunci ne amăgim pe noi înșine
că pseudopopularizarea și funcții diferite de mântuire în cazul religiei
creștine au o importanță mai mare ca cea pe care o constatăm prin consecințe.
Mecanismele inevitabile ale funcționării instituțiilor noastre susțin indirect
dezvoltarea accelerată și a pseudoștiințelor. Minimizarea ponderii sociale a
pseudoștiințelor poate avea loc prin reamintirea permanentă a valorilor și
controlul pe cât posibil al vieții instituțiilor prin prisma acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu