Filantropia protestantă și unirea ortodoxă sunt complementare

 “Cine dă bani pentru scopuri bune este un donor, cine alocă timp și dă din viața lui este filantrop, adică iubitor de oameni. Un filantrop nu trebuie să fie neapărat și un donor.”

 

Nu banii mișcă lumea, o știu prea bine protestanții, ci dragostea: a lui Dumnezeu pentru creația lui și a oamenilor filantropi față de alți oameni.

 

Când toți ce ți-a rămas e porunca dragostei de oameni, pierzând unirea cu trupul și sângele Lui, filantropiei în rămâne să miște singură munții din loc. Munții faptelor bune aici.

 

Există o smerenie, o ascundere a faptelor și recunoaștere a meritelor altora mai săraci ca tine, dar mai talentați, mai dăruiți, prin care se pot face faptele de folos, dintr-un fel de recunoaștere a sărăciei vieții. Meritocrația protestantă vine din sărăcia de Dumnezeu, pe care Îl cauți atunci cu asiduitate în ceilalți oameni.

 

Când ești bogat în Dumnezeu prin unire cu el, cum suntem ortodocșii, prin comparație ceilalți oameni tind să devin la fel de valoroși, dar nu în susl ci în jos, mici, mărunți față de Creator. Numai ochiul cu îndumnezeit va mai putea vedea și diferențele. La ortodocși diferențele dintre oameni sunt percepute ca mici, la protestanți ele sunt percepute ca mari.

 

Cum sunt, de fapt, diferențele dintre oameni? Omul nu poate să vedă asta, el are de căutat numai unitate a omenității. Peste tot sunt frații și surorile lui, indiferent de confesiune.

 

Noi, cei căldicei, n-am prea mai suporta să trăim cu persoane înviate miraculos, necum să ne bucurăm de învierea lor cum au făcut contemporanii lui Hristos. Și nu e nicio diferență să crezi în învierea morților sau în reînnoirea omului prin spovedanie.

 

Protestanții credincioși se împărtășesc poate direct prin aerul care atinge sfintele taine ale ortodocșilor sfințiți, nici nu e nevoie să își dea seama de asta. Iar miracolul e posibil prin rugăciunile ortodocșilor credincioși pentru toți semenii lor.

 

Unirea cu trupul și sângele lui Hristos te face să înțelegi ce este Dumnezeu și să îl iubești cu adevărat, filantropia te face să nu îți urăști semenii care nu sunt ortodocși iubind pe Dumnezeu. Odată înțelese aceste lucruri mândria se alungă printr-o o viață plină de umilință, fără case pe Tabor, în urcuș, dezgropând talanții neștiuți cu rugăciunea.