Cine formează formatorii de opinie din societatea civilă astfel încât să nu
fie manipulabili de forţele propagandei economice şi politice ?
Nu poate exista cetăţean responsabil şi democraţie liberală în secolul XXI
fără alfabetizare radio-tv a unei mase critice de cetăţeni, care să aibă rol de
formatori pentru alţii mai departe în privinţa binelui public. Dincolo de
tendinţe globale asociate unor mecanisme culturale de erodare a democraţiei,
România este într-o situaţie foarte vulnerabilă în această privinţă în mod
suplimentar din două cauze:
· Datorită tradiţiei
comuniste de control strâns a tuturor facultăţilor de comunicare prin
serviciile de informaţii şi partidul unic (devenit acum reţea politică
transpartinică de interese), pe linia şcolii de cadre Ştefan Gheorghiu.
· Datorită naivităţii
cetăţenilor formaţi în perioada comunistă şi imediat următoare cu privire la
tehnicile de comunicare folosite intens în vremurile actuale. Funcţionarea
televiziunilor, radiourilor, interfeţelor web audio şi video sunt învăluite în
mister pentru prea multă lume.
În aceste condiţii merită semnalată şi încurajată apariţia unui model de
afacere cu rol indirect de formator al formatorilor civici de opinie fără
nici un angajament instituţional sau ideologic. Fenomenul de alfabetizare
media-tv pentru societatea civilă este o externalitate pozitivă, un beneficiu
social neintenţionat. Fenomenul se manifestă prin difuzarea rapidă în clasa de
mijloc a societăţii a unei imagini realiste despre canalele de
comunicare publice dominante, audio şi video. Imaginea era accesibilă
până acum prin politică de stat numai iniţiaţilor puterii. Emergenţa modelului
de afaceri a fost posibilă datorită tocmai încercării statului de a domina
cetăţenii, care a dus la incapacitatea flagrantă a facultăţilor de stat de a
furniza abilităţi practice la zi doritorilor, la defazarea între situaţia din
teren şi cea din manuale şi laboratoare de stat, la faptul că statul solicită
cursanţilor să investească prea mult în raport cu ceea oferă realmente util.
Când cererea începe să existe apare o ofertă. Cele de mai sus ar putea să pară
fără nuanţe, ele reflectă opiniile absolvenţilor nemulţumiţi. Nu vorbim aici
despre presa scrisă.
Cine parcurge cursuri practice rapide de radio, tv, bine pregătite
anterior de cursuri preliminare de comportament verbal, paraverbal şi
non-verbal va înţelege că în actul de comunicare publică din secolul
XXI orice abordare naivă este iresponsabilă: nu faci decât să fii victimă
sigură instrumentalizată în cicloanele propagandelor de diverse feluri,
sfârşind prin a face mai mult rău de decât bine. Dacă în spatele
demersurilor tale a fost simpla poftă de vizibilitate, e un rezultat meritat, dacă a fost o
dorinţă onestă de a contribui la binele public, înseamnă că ai plecat la
vânătoare fără puşcă, sau cu un câine surd.
Una din cele mai frapante concluzii după o astfel de experienţă este că, în
realitate, nu există comunicare inter-personală mediată tehnologic.
Când te angajezi în aşa ceva cu speranţa că vei vorbi cuiva anume, unei
persoane, te minţi pe tine însuţi. Situaţia e comparabilă mai degrabă cu
aruncatul unei sticle în ocean având un mesaj în ea. Este esenţial ce vrei să
transmiţi, iar dacă cineva o va şi găsi, să înţeleagă cât mai bine ce vrei să
transmiţi în condiţiile date. Vorbitul de dragul vorbitului, ca să socializezi,
e în context public o pierdere de vreme. Cineva care vorbeşte într-o emisiune
tv nu ţi se adresează ţie, celui sau celei care te uiţi la emisiune. Vorbitorul
urmăreşte să existe o populaţie cu un anumit comportament financiar, politic,
cultural, etc. În spatele unui like nu se află nimeni, e numai tehnică de
rating a unor produse de trafic relevante pentru marketing. Consecinţele asupra
educaţie on-line sunt imediate, nu putem avea educaţie on-line.
Comunicarea mediată de tehnologiile actuale este utilă numai încorporată
într-o reţea de comunicare reală, a unor oameni care se privesc în
ochi, faţă către faţă, care au experienţe comune nemediate tehnologic.
Tehnologiile nu pot contribui la crearea acestui capital social, depind de el.
Această experienţă umană directă în însuşi actul de învăţare a tehnologiilor şi
tehnicilor media-tv nu poate fi furnizată la standardele necesare în context
academic. Experienţa umană vine din plin numai în contextul mult mai flexibil
privat, al unei afaceri de furnizare de servicii. Pragul dintre relaxare,
distracţie, experienţe noi şi învăţare are flux şi reflux, ca şi cum te-ai afla
în preajma unei bunici care te învaţă să faci cozonaci. Furi câte ceva din
umplutura aşezată în diverse castroane, dar şi uceniceşti. Cozonacul iese
oricum, pentru că bunica ştie, dacă e nevoie mai apare o provizie de nucă şi
stafide, tradiţia merge mai departe.
Doresc echipei de la Dictie.ro să aibă parte o piaţă cât mai mare pentru servicii de acest fel şi de o
competiţie acerbă pe această piaţă, ca să nu scadă standardele.
Formatorii formatorilor de opinie din societatea civilă au fost ei înşişi
formaţi de mâna invizibilă a proceselor sociale şi economice, fără intenţie şi
planificare. Un semn bun pentru dinamica României şi un semnal pentru
facultăţile de stat că e timpul să iasă din imobilitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu