Alfabetizare radio-tv pentru societatea civilă printr-o firmă privată

Cine formează formatorii de opinie din societatea civilă astfel încât să nu fie manipulabili de forţele propagandei economice şi politice ?

 

Nu poate exista cetăţean responsabil şi democraţie liberală în secolul XXI fără alfabetizare radio-tv a unei mase critice de cetăţeni, care să aibă rol de formatori pentru alţii mai departe în privinţa binelui public. Dincolo de tendinţe globale asociate unor mecanisme culturale de erodare a democraţiei, România este într-o situaţie foarte vulnerabilă în această privinţă în mod suplimentar din două cauze:

·         Datorită tradiţiei comuniste de control strâns a tuturor facultăţilor de comunicare prin serviciile de informaţii şi partidul unic (devenit acum reţea politică transpartinică de interese), pe linia şcolii de cadre Ştefan Gheorghiu.

·         Datorită naivităţii cetăţenilor formaţi în perioada comunistă şi imediat următoare cu privire la tehnicile de comunicare folosite intens în vremurile actuale. Funcţionarea televiziunilor, radiourilor, interfeţelor web audio şi video sunt învăluite în mister pentru prea multă lume.

 

În aceste condiţii merită semnalată şi încurajată apariţia unui model de afacere cu rol indirect de formator al formatorilor civici de opinie fără nici un angajament instituţional sau ideologic. Fenomenul de alfabetizare media-tv pentru societatea civilă este o externalitate pozitivă, un beneficiu social neintenţionat. Fenomenul se manifestă prin difuzarea rapidă în clasa de mijloc  a societăţii a unei imagini realiste despre canalele de comunicare publice dominante, audio şi video. Imaginea era accesibilă până acum prin politică de stat numai iniţiaţilor puterii. Emergenţa modelului de afaceri a fost posibilă datorită tocmai încercării statului de a domina cetăţenii, care a dus la incapacitatea flagrantă a facultăţilor de stat de a furniza abilităţi practice la zi doritorilor, la defazarea între situaţia din teren şi cea din manuale şi laboratoare de stat, la faptul că statul solicită cursanţilor să investească prea mult în raport cu ceea oferă realmente util. Când cererea începe să existe apare o ofertă. Cele de mai sus ar putea să pară fără nuanţe, ele reflectă opiniile absolvenţilor nemulţumiţi. Nu vorbim aici despre presa scrisă.

 

Cine parcurge cursuri practice rapide de radio, tv, bine pregătite anterior de cursuri preliminare de comportament verbal, paraverbal şi non-verbal va înţelege că în actul de comunicare publică din secolul XXI orice abordare naivă este iresponsabilă: nu faci decât să fii victimă sigură instrumentalizată în cicloanele propagandelor de diverse feluri, sfârşind prin a face mai mult rău de  decât bine. Dacă în spatele demersurilor tale a fost simpla poftă de vizibilitate, e un rezultat meritat, dacă a fost o dorinţă onestă de a contribui la binele public, înseamnă că ai plecat la vânătoare fără puşcă, sau cu un câine surd.

 

Una din cele mai frapante concluzii după o astfel de experienţă este că, în realitate, nu există comunicare inter-personală mediată tehnologic. Când te angajezi în aşa ceva cu speranţa că vei vorbi cuiva anume, unei persoane, te minţi pe tine însuţi. Situaţia e comparabilă mai degrabă cu aruncatul unei sticle în ocean având un mesaj în ea. Este esenţial ce vrei să transmiţi, iar dacă cineva o va şi găsi, să înţeleagă cât mai bine ce vrei să transmiţi în condiţiile date. Vorbitul de dragul vorbitului, ca să socializezi, e în context public o pierdere de vreme. Cineva care vorbeşte într-o emisiune tv nu ţi se adresează ţie, celui sau celei care te uiţi la emisiune. Vorbitorul urmăreşte să existe o populaţie cu un anumit comportament financiar, politic, cultural, etc. În spatele unui like nu se află nimeni, e numai tehnică de rating a unor produse de trafic relevante pentru marketing. Consecinţele asupra educaţie on-line sunt imediate, nu putem avea educaţie on-line.

 

Comunicarea mediată de tehnologiile actuale este utilă numai încorporată într-o reţea de comunicare reală, a unor oameni care se privesc  în ochi, faţă către faţă, care au experienţe comune nemediate tehnologic. Tehnologiile nu pot contribui la crearea acestui capital social, depind de el. Această experienţă umană directă în însuşi actul de învăţare a tehnologiilor şi tehnicilor media-tv nu poate fi furnizată la standardele necesare în context academic. Experienţa umană vine din plin numai în contextul mult mai flexibil privat, al unei afaceri de furnizare de servicii. Pragul dintre relaxare, distracţie, experienţe noi şi învăţare are flux şi reflux, ca şi cum te-ai afla în preajma unei bunici care te învaţă să faci cozonaci. Furi câte ceva din umplutura aşezată în diverse castroane, dar şi uceniceşti. Cozonacul iese oricum, pentru că bunica ştie, dacă e nevoie mai apare o provizie de nucă şi stafide, tradiţia merge mai departe.

 

Doresc echipei de la Dictie.ro să aibă parte o piaţă cât mai mare pentru servicii de acest fel şi de o competiţie acerbă pe această piaţă, ca să nu scadă standardele.

 

Formatorii formatorilor de opinie din societatea civilă au fost ei înşişi formaţi de mâna invizibilă a proceselor sociale şi economice, fără intenţie şi planificare. Un semn bun pentru dinamica României şi un semnal pentru facultăţile de stat că e timpul să iasă din imobilitate.