« Oamenii sunt cuprinși de dor atunci când simt absența persoanei dragi, când trăiesc golul lăsat în suflet de absența acesteia, aducând-o însa prin iubire în memorie, fâcand-o prezentă într-un anume fel. Dorul exprimă nevoia dupa celălalt, dorința de a petrece timpul împreuna cu cel îndrăgit. Dorul este legat, așadar, de iubirea profundă pentru cineva. Numai în masura în care iubim și simțim lipsa celuilalt, ne este dor de el. Cine nu-l dorește pe celălalt este lipsit de iubirea izvorată din Dumnezeu și se înstrăinează. Așadar, înălțimea iubirii și, deci, a dorului ne-o descoperă Dumnezeu, Care, lăsând cele nouazeci și nouă de oi în munți, a coborât după oaia cea pierdută, adică dupa firea noastră omenească, pe care aflând-o în starea de suferință și durere, a luat-o pe umerii Săi, a facut-o a Lui adică, și a readus-o la frumusețea cea dintâi. Aceasta pentru că "cine iubește nu sfătuiește numai, nu îndreaptă, nu pedepsește, ci ia asupra sa greșelile celui iubit de el. Iubirea e participare la viața celuilalt, ieșire din noi înșine, jertfă". »
Pastorala PF Părinte Patriarh Teoctist la sărbătoarea Învierii Domnului - 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu