Împărtăşire

Dă-mi-Te aer când alerg

Să prind şi să îmbrăţişez
Fiinţa celuilalt

În sufletul pe care îl iubesc.

Apă îmi fii când setea arde

Şi loc prin care să feresc viaţa

Ce mi se-aruncă-n faţă

Pe şosea în noapte.

Pământ îmi fii când pun

Piciorul jos

Şi ploaie când mă ud

Cu stropii grei
Ai unui Paşti ploios.

Dă-mi-Te gândul bun,

Prieten care mă ascultă

Şi foc al suferinţei când greşesc.

Dă-mi-Te carne să Te mestec

La masa Învierii
Şi glasuri să aud răspunsul

Adevărat a înviat !

Dă-mi-Te masă şi creion,

Această foaie de hârtie,

Lalea în vasul pus de mama

Lângă mine.

Dar nu e cu putinţă.

Deşi prin toate simt

Prezenţa Ta, e-un singur loc

În care ai putea să mi Te dai,
În faţa porţilor
Cu trup şi sânge,

E punctul fix prin care

Lumea-ntreagă se răstoarnă.

Supunerea e taina fericirii.

Prietene, întinde-mi mâna

Şi hai s-o căutăm !