Dai bună mireasmă, Sfinte?
Ți-e milă de jalnica lume
Înfrunzită primăvara asta
Doar din mândrie?
Azi noapte Diavolul
Sub chip de Venus din Milo
Îl trăgea pe cel idolatru
Spre moarte,
Fără de brațe răul stăpânea
Peste aer și pământ.
Dai lacrimi, Sfinte?
Îți sărut icoana miloasă.
Atunci el strigă: ajutor !
Mamă, ajutor, Diavolul,
Apoi dimineața
Dădu cu tămâie peste podele
Și perne, în toate cotloanele.
Alergă să ducă
La capătul lumii
Ce avea de dus
Cutremurat
Și plecă.
Ea ucisese.
Fusese salvat
De Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu