(pe contributors aici: http://www.contributors.ro/editorial/cateva-lec%C8%9Bii-politice-din-perioada-usl-ista-a-romaniei/ )
Prima lecție ar fi că jocul
la sacrificiu în politică este mai riscant decât în șah. Guvernul Ungureanu a picat pentru că cine
trebuia a defectat cu bună știință. Deși la picarea acestui guvern a avut un
rol foarte clar exodul către USL al unora de la PDL, nu acesta a fost factorul
decisiv, lovitura de grație, ci defectarea unor persoane fără interese evidente
în contrareformă, în special de la minorități. Să ne amintim că dl Boc
calculase că nu pică guvernul, în pofida dezertărilor. Au defectat dat fiind că
dl Băsescu nu mai avea controlul asupra PDL. Cred că nici măcar dl Boc
nu știa de mișcarea aceasta. Se discută prin târg despre aripi reformiste și
contrareformiste și în sistemele de informații.S-a mizat pe faptul că în
opoziție PDL nu va mai putea juca pe cartea generației vechi, pentru că nu mai
sunt găleți de împărțit, ci va fi obligat să meargă pe varianta
Preda-Macovei-Baconsky-Paleologu într-o coaliție real de centru-dreapta. Acest
calcul s-a dovedit a fi eronat.
A doua lecție ar fi că discursul patriotic și justițiar are valoare
mică dacă nu e cuplat cu respectarea persoanelor. Să mă explic. Spre deosebire de Ponta, un
instrument al mafiei post-comuniste, dl Antonescu a jucat o carte personală în
constucția USL-istă. Ura lui contra lui Băsescu este întemeiată pe două fapte
majore: demersurile lui Băsescu de a distruge PNL-ul și, mai ales, ofensele impardonabile
ale lui Băsescu în dezbaterea televizată de la Cluj din timpul campaniei
electorale din 2009, când a adus în discuție situația primei soții a lui
Antonescu.
Antonescu a avut și un rol pozitiv în evoluția instituțională a României,
în sensul că a făcut o demonstrație cu privire la unde se poate ajunge când cei
care apără cauza țării ca entitate abstractă calcă în picioare persoanele din
acea țară. Băsescu e un holist, un etatist care a întâlnit o nucă tare în
Antonescu. Discursul patriotic și justițiar necuplat cu respectarea persoanelor
poate aruncă țara în haos, pentru că radicalizează oponenții.
Dincolo de acest merit, păcat că nu l-a putut ierta pe Băsescu. Nu este
acceptabil ca România să fie un instrument pentru rezolvarea problemelor
personale ale cuiva. Una e să îți faci fata parlamentar european, un moft doar
penibil, și alta e să susții plagiatori în guvernul țării, să bați palma cu
oameni ca Voicu, să distrugi credibilitatea instituțiilor țării doar ca să pui
la punct un om lipsit de scrupule.
L-am înțeles pe Antonescu, dar nu
i-am putut accepta agenda publică. Probabil că aducerea lui Băsescu în situația
de a fi suspendat a fost meritată pe plan personal, pentru că a generat ură
călcând în picioare oameni, dar a fost nemeritată și iresponsabilă pe plan
instituțional.
Schimbarea actuală de atitudine a
d-lui Antonescu pare să arate că personal a trecut în altă etapă. Schimbarea e corelată
cu ce s-a întâmplat în Ucraina printr-o cauză comună mai puțin vizibilă, dar nu
fără legătură cu vizita doamnei Nuland, și e dată probabil de informații
primite de el personal pe surse că ar fi urmat oricum să fie eliminat din
schemă de către post-comuniști, că l-au vândut oameni pe care îi credea de
încredere și că e cazul să încerce să se reabiliteze, chiar dacă va rata să fie
președinte. Executându-l fără nici o
compasiune pe Ponta, Antonescu și-a depășit complexele față de Băsescu.
A treia lecție este că evoluția
culturală pașnică a unei țări periferice ca România nu poate avea loca decât
dacă e facilitată extern.
Planul de discreditare a USL prin oferirea poziției de prim ministru lui
Ponta a fost deliberat, dar n-a fost chiar la noroc, pentru că occidentul a
intervenit atunci când trebuia. A impus păstrarea regulii cu pragul de 50% la
referendum, o regulă formală care nu este justificată în general, dar singura
în măsură să asigure controlul asupra evoluției favorabile a situației din
România acum. Nu cred că occidentul a intervenit fără să știe că urma să
intervină. Dacă a fost o reacție spontană, cu atât mai bine, înseamnă că Europa
e un proiect reușit.
Mecanismul natural de evoluție ar fi fost războiul civil, lupta brută
pentru putere între oamenii cu valori diferite, mecanismul care a dus la
civilizarea restului Europei. România nu ar fi putut produce în timp scurt o
democrație prin evoluție pașnică internă datorită faptului că este o zonă de
graniță socio-economică, între cultura democratică și cea autoritaristă. Există
permanente presiuni destructurante din zona estică.
În termeni hayekieini avem de a face cu o extindere a ordinii
instituționale de scară mare (a catalaxiei) prin procese de selecție
individuală și organizațională la marginile ei spațiale folosind nu reguli
informale (calea lentă, dar mai sigură), ci reguli formale (calea formelor
temporar fără fond). Evoluția culturală bazată pe reguli formale este un
exercițiu de putere. Regula formală inadecvată pentru un stat ca România,
neutralitatea justiției (inadecvată pentru că este incompatibilă cu regula
informală a majorității românilor, corupția și instrumentalizarea justiției) a
rămas în picioare în perioada tentativei de respingere a ei datorită presiunii
grupurilor mai evoluate politic din exterior. Presiunile estice nu mai puteau
fi decât subterane, iar ce au avut aceste state de oferit economic a fost mult
prea puțin. Băsescu a fost și este doar un instrument al occidentului folosit
pentru a induce mutații culturale favorabile unor procese de scară mai mare,
geopolitice, în zona noastră.
A patra lecție ar fi că avem
nevoie de partide autentice. PSDul a făcut o demonstrație clară în perioada USL că deocamdată este doar
principalul exponent al unei rețele mafiote transpartinice post-comuniste. Oamenii
ca Dâncu și alții autentici de prin PSD, împreună cu intelectualii de stânga
anti-băsiști, împreună cu societatea civilă stângistă ilustrată cel mai bine de
d-na Mungiu-Pippidi și Nicușor Dan ar trebuie să se delimiteze de bogătașii
PSD, ar trebui să facă un partid de stânga de la zero. Ca proiect pe zece ani
de acum încolo. Nu îi ajută cu nimic să preia puterea prin ei, pentru că
interesele lor financiare actuale sunt ilegitime, banii provenind din
proprietatea socialistă de stat distribuită securiștilor de top și
nomenclaturii după '89. Bogații post-comuniști trebuie lăsați să se descurce
singuri cu justiția. Socialism democratic, redistributiv al rezultatelor unor
perioade de creștere, la putere fără justiție nu poate exista. În acest sens initiativa
politică a d-nei Monica Macovei de relaxare a condițiilor de înființare a unor
noi partide (propusă civic de Alianța pentru o Românie Curată) este mai mult
decât binevenită.
Ca o concluzie, occidentul în acești doi ani cât a fost USL la putere a
făcut educație cu românii, i-a civilizat. Împotriva voinței majorității lor, a
calității precare a liderilor politici și împotriva tentativelor barbariei
estice de a bloca această evoluție. O investiție culturală parte din procesul
geopolitic regional de securizare a spațiului nord-atlantic, de punere a granițelor lumii democratice, policentrice, cât mai spre est, mai
departe de centrele europene ale civilizației occidentale, care astfel au un
bazin de absorbție mai amplu și se pot dezvolta mai durabil. Exodul elitelor nu
va înceta, ci va continua, aici rămânând strictul necesar pentru asigurarea
dezvoltării ordinii democratice a țării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu