Dragostea împărtășită cu Dumnezeu

Nici o bucurie nu este mai mare decât dragostea împărtășită, împlinită, iar dintre acestea cea mai mare este dragostea împărtășită cu Dumnezeu.

Postul este prilejul manifestării mai intense a unei astfel de bucurii. Este ocazia de a afla între noi oamenii, mediind subtil afecțiunea noastră reciprocă, un al treilea, care ne limitează apropierea exagerată, des-ființătoare, luarea în posesie, fuziunea egoistă, dependentă, și ne oprește depărtarea, in-diferența, anularea responsabilității de a re-cunoaște ființa umană a celui apropiat ție, împiedică obiectualizarea, instrumentalizarea celuilalt. 

Dragostea împărtășită cu Dumnezeu este privirea altui om prin lumina harului, privirea sa ca persoană, de neatins oricât ai vrea să îl atingi, renunțarea la modelarea sa ca obiect natural, tangibil, care poate aparține realmente altcuiva decât lui Dumnezeu.

Dragostea împărtășită cu Dumnezeu este recunoașterea libertății desăvârșite a oamenilor și asumarea responsabilității tale.

Bucurie !