Psalmul 48

Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:

Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul.

Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.

Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?

Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.

Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,

Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,

Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.

Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor.

Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor.

Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.

Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.

Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei.

Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.

Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.

Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui.

Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.

Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine,

Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină.

Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.