După cum au arătat lucrurile aseară în dezbatere și în mass media, Iohannis
este un simplu cetățean care își exercită dreptul de a candida la funcții
publice, iar Ponta este candidatul sistemului.
Este pentru prima oară în România când avem o confruntare electorală la
vârf în care există un candidat necontrolat de aparatul de stat, Iohannis, un
om care reprezintă doar interesele cetățenilor care îl votează și ale grupului
de susținători de partid. Nu și ale unui grup influent din structura de putere
a statului.
Sistemul este format din acea parte din oamenii instituțiilor din statul
român care cred că românii și orice alt popor pot fi conduși doar top-down, că
este este inacceptabil să se lase acestora libertate politică reală, că ideea
de a avea un control al statului din partea societății civile este cu totul
contraproductivă pentru existența unui stat, că servitutea este absolut
necesară pentru funcționarea unui stat. Pe scurt, că trebuie să existe un
control cât mai strâns asupra cetățenilor, mai ales în situații de criză
internațională.
Modul de funcționare al sistemului este anticonstituțional. El încalcă
drepturile fundamentale ale cetățenilor. Pentru acești oameni legea
fundamentală este doar un instrument de control al maselor, de gestionare a
lor. Drepturile sunt instrumente într-o retorică. Ideea de politician ca
slujitor al cețeanului e tot parte dintr-o retorică. Putin și Orban sunt
purtătorii unui mesaj care contestă eficiența acestei retorici și propun o
transparentizare a autoritarismului. Democrația pentru ei este tot un
autoritarism, dar mascat. Din cauza costurilor procedurale mari ea trebuie
eliminată din cultura politică, iar coeziunea grupală/organizațională mai mare astfel
obținută va fi investită în confruntarea externă.
De partea cealaltă a taberei geopolitice, dacă România este un battleground
state, cum s-a spus aici,
este firesc să avem un deficit de democrație ca să facem față agresiunii
extern. Altfel spus o transparentizarea a abordării top-down, o disciplinare a
maselor pentru creșterea rezistenței la confruntările care sunt în curs de
pregătire pe plan internațional.
Validați astfel din exterior oamenii
sistemului românesc nu pot accepta ca un om liber să ajungă în funcția
importantă de președinte al României pentru că un astfel de om este imprevizibil
în deciziile sale.
Tipul de previzibilitate a comportamentului dorit de oamenii care se cred
stăpânii poporului român nu se referă la cea pe care o dă un caracter bine
conturat, o personalitate matură psihologic, un sistem de valori creștine.
Acestea dau direcția strategică a comportamentului, dar nu garantează decizii
anume în situații operaționale. Ele permit unui lider să fie lider real, să
aibă putere reală de decizie.
Oamenii sistemului doresc un tip mult mai restrictiv de previzibilitate,
aceea pe baza existenței unor epoleți și/sau sfori din spate, a apartenenței la
diferite rețele de putere, dacă nu direct, atunci prin rude apropiate, prin
tradiția familiei. Sunt familiile foștilor nomenclaturiști și oameni din
serviciile de informații, familiile de încredere, cele care au dus-o și o duc
bine din bani mulți de la stat. Pentru sistem doar oamenii de încredere în
acest sens pot avea o funcție în stat și în organizațiile sale. Puterea celor
numiți/aleși nu este niciodată reală, ei fac ce trebuie, pentru bani, și își
raționalizează situația printr-o retorică a patriotismului holist, în care
cetățenii au doar datorii. Mental se înscriu într-un mod de a reacționa de tip
cazon, eventual cu subtipul său bisericesc. Cazul Iliescu este exemplar, dar
nici Constantinescu nu era departe. Băsescu a dat țeapă unei părți a
sistemului, celei filo-ruse, dar a fost susținut de o alta, cea
pro-occidentală. Pentru libertatea și puterea reală, nu mimată, a românilor
Băsescu a fost singurul folositor. Pentru că a reușit prin vocația de
politician să obțină și o putere reală, să nu fie doar lider formal.
Din punctul de vedere al oamenilor sistemului democrația în România, de la
nivel de președinte la spațiul academic, este un joc, un teatru, o precedură menită
să reducă tensiunile în societate, dar care nu trebuie să influențeze
substanțial modul de luare a deciziilor, care rămân mereu top-down în
problemele esențiale statului și în cele organizaționale.
Ca om al sistemului în spatele lui Ponta se află acum toate tehnicile de
manipulare care pot fi folosite pentru controlul maselor, în uz în toate
aparatele de stat nedemocratice. Modul de derulare a campaniilor electorale
este un bun indicator al existenței sau nu a unei democrații funcționale într-un
stat.
Ponta nu face decât să respecte niște ordine, să urmărească o agendă a unei
părți din oamenii statului care mizează pe autoritarism în actualul context
geopolitic. A fost selectat și antrenat pe baza capacității de minții, de a
provoca, de a eluda adevărul. Asta este meseria lui, restul din CV sunt doar
pentru acoperire.
S-a văzut ieri clar că Ponta e susținut de mulți agenți de manipulare sub
acoperire din media. Comportamentul pro-Ponta este vizibil la oameni din întreg
spectrul media, care până mai ieri erau anti-Ponta. Vizibil de la foarte mare
distanță. Toată treaba este cusută cu ață albă, sare în ochi. Dacă n-a ieșit pe
„dreapta” (pro-occidentali) cine trebuie, reducem motoarele anti-Ponta ca să nu
ajungă un om liber Președinte.
Din această perspectivă votarea doamnei Udrea era singura soluția
anti-Ponta agreată de oamenii sistemului. Dacă am vrut democrație reală, acum
să ne spălăm cu rezultatul pe cap, cam asta e morala alegerilor pe care ne-o
livrează oamenii sistemului. Data viitoare să votați corect.
Iohannis s-a prezentat la discuția cu Ponta doar cu el însuși, așa cum
este. Fără dosărele livrate din spate, foițe, etc. Participarea sa la circul de
la Realitatea (ce denumire ironică) a fost decizia corectă, ar fi pierdut dacă
nu participa. Prin participare a făcut evidentă alianța trans-mediatică
pro-Ponta și faptul că este un om liber. Acesta este principalul câștig al așa
zisei dezbateri.
Decizia sistemului de a miza pe Ponta nu trebuie condamnată, ea este
rezultatul unei îndelungi evaluări. Acești oameni cred cu argumente solide că
persoanele inteligente și predictibile din cauză că au caracter și sunt
raționale sunt minoritare în poporul român în raport cu cei cu vocație de slugă
sau proști. Manipularea în masă pro-Ponta poate avea succes doar în fața celor
cu vocația de a fi supuși unui domnitor (tipul medieval de român creștin, de
unde alianța cu unii oameni din cler) și în fața leneșilor în gândire (care nu
pot sau nu vor să sesizeze situația atât de evidentă).
Eu cred că evaluarea a fost greșită. Ea a fost influențată de interesele
profesionale ale oamenilor sistemului, care firește că vor să aibă cât mai
multă putere, să trăiescă bine pe banii cetățenilor fără multa bătaie de cap
dintr-o democrație.
Mulți români inteligenți au luat în serios democrația. Libertatea
internetului permite informare cetățenilor în timp real cu privire la ce se
întâmplă, eficiența manipulării în masă este subminată. Campaniile care mizează
doar pe emoții nu sunt eficiente. Apare imediat un clip cu domnul duhovnic
susținând pe Ponta de la Altar.
Totuși, o dată luată decizia în stat că România nu merită un om liber
președinte, poporul fiind imatur, în
stare de minorat, decizia trebuie pusă în practică. Oamenii care văd starea de
fapt și votează omul liber Iohannis trebuie blocați, cei din diaspora să nu voteze,
studenții să nu protesteze, etc.
Acest mod de lucru cinic al oamenilor sistemului nu surprinde pe nimeni.
Asta e meseria acestor oameni, să susțină statul prin orice mijloace.
Votul cetățenilor români liberi, indiferent de naționalitate și religie, va
surprinde însă pe cei care ne cred o adunătură de slugi infantile.
Cetățenii români își vor lua statul înapoi, vor pune Constituția în
practică.
Cetățenii români vor câștiga dreptul de a participa la decizii politice în mod
real.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu