Regruparea gândacilor

(pe contributors aici: http://www.contributors.ro/editorial/regruparea-gandacilor/ )

Unul ne spune că bande legionaroide au dat o lovitură de stat la alegeri. Dar apoi susţine, la fentă, că a votat Iohannis. Altul s-a aşezat în fruntea TVR pe bani mulţi, iar după eşecul şefului îl critică vehement, cum că a fost votat de beţivi şi de babe.

Cât de tâmpiţi ne cred aceşti caraghioşi ? Dacă fiecare minciună s-ar pedepsi cu tăierea unui membru ce formă ar avea aceşti oameni ?

Mă întreb, oare în absenţa televiziunilor care oferă în direct declaraţiile tuturor nu era loc de mai mult adevăr ? Exista un timp de latenţă care permitea decantarea minciunii mari de minciuna mijlocie şi de cea mică. Prin telefonul fără fir nu mai ajungea chiar orice la urechea omului. Bacteriile bunului simţ puteau filtra într-un timp oarecare dejecţiile acestor producători de mare anvergură. Ecranul nu mai putea fi brusc împroşcat cu marea lor înţelepciune.

Cândva se va face o teză de doctorat cu privire la coerenţa tuturor acestor declaraţii în corelaţie cu creşterea conturilor transfrontaliere. Cred că va fi loc de multe articole în reviste cotate ISI. Universităţile noastre vor urca atunci în clasamentele internaţionale fulminant.

Cât de bizoni ne cred?

Şi pentru ce fac asta ? Chiar nu există nici un fel de respect pentru nimeni şi nimic ?

Nu, nu există nici un fel de respect pentru nimeni şi nimic.

Nici o decenţă.

Totul este pentru a fi coerent cu răul din tine practicat în viaţa ta. Totul în numele prostiei de a fi consecvent în eroare.

Până la sfârsit fostul preşedinte va invoca valoarea societatăţii civile, sacul de box şi sânge al minerilor săi.Când se va fi simţit mai valoros decât atunci când a bătut pe cei care i se opuneau ? Se ţine cu ghearele de viaţă politica pentru a mai batjocori încă puţin, fie şi măcar câteva luni, pe concetăţenii săi. Aproape mortul, dar puternicul, cel ce domină prin ură şi viclenie. Orice pentru a nu recunoaşte eşecul unei vieţi, catastrofa unei ţări sub directa supraveghere a sa, enorma suferinţă a celor pe care i-a scuipat în ochi cu impotenţa gândirii politice. Copiii însetaţi pe care i-ai alungat de lângă fântănă, fântăna pe care ai otrăvit-o în numele viselor nebuneşti dintr-o tinereţe bolnavă.

Alt fost preşedinte, o slugă a primului, tocmai ne învăţase cum să trădăm ţara, cum să fim iude, în numele resentimentului şi al banilor strânşi puternic în pumn.

Aceeaşi golănie, aceeaşi porcărie a complexaţilor care s-au crezut fie stăpânii acestei ţări, fie salvatorii ei, de parcă un om ar putea să salveze alţi oameni când nici pe ei însuşi nu e capabil. Celule canceroase dornice să fie neuronii unui organism în care noi, ceilalţi, eram meniţi ţesutului epitelial, demni de a fi raşchetaţi cu piatra de călcâie sau cu peria de baie la fiecare duş, demni de a fi scurşi în apele reziduale ale recepţiilor lor. O clică de aroganţi.

Într-o bucătărie plină de gunoaie şi vase murdare cineva a aprins în 16 noiembrie lumina, un copil care vrea să bea apă la miez de noapte. Îi este sete şi ce vede ? Gândaci de toate culorile, blatte corupte alergând disperate pe chiuvetă şi vasele murdare, roşcaţi, albi şi negri. Cu amantele lor, copiii, rudele, pilele, lingăii şi linguşitoarele, slugile lor. Puzderie agresivă prin laşitatea lor. Să nu le stai în calea fricii care le dă sens al vieţii. Copleşit de greaţă, cu groază copilul se retrage din faţa adevărului lor.

Părinţii beţivi sunt într-o cameră alături. Nimeni nu-l poate ajuta. Mai lasă o vreme lumina aprinsă şi revine. Acum s-au ascuns. Sau au dispărut cu totul ? Va putea bea apă ?

Vom vedea.