Un bilețel roz mai amplu

(pe contributors aici: http://www.contributors.ro/politica-doctrine/un-bile%C8%9Bel-roz-mai-amplu/ )

Minutul 20 din filmul Matrix: “La ce vă folosește să dați un telefon domnule Anderson, dacă nu mai aveți capacitatea să vorbiți?”. Urmează după această întrebare de la interogatoriu lipirea buzelor lui Neo. Și totuși doamna Udrea a vorbit, devolându-ne brutal realitatea oribilă a structurilor puterii din România. Folosind epitetul „oribil” am plasat dintr-o dată acest mod de viață în zona negativului, a ceva care nu trebuie făcut de către oameni dacă vor să aibă o viață demnă de a fi trăită.

Dar cum ar arăta o societate fără stat ? Fiecare am avea niște arme la îndemână și am apărat permanent pe cei de care răspundem, familia, grupul. Am ucide poate frecvent, răul ar fi parte directă din viața noastră. Ar trebui să fim vicleni ca să supraviețuim. Homo homini lupus.

Toată agresivitatea și perversitatea pe care altminteri ar fi trebuit să o practicăm fiecare în zona noastră privată ca să rezistăm s-a adunat în zona puterii, a structurilor statului. Statul crează în spațiul cultural-geografic pe care îl acoperă un cadru instituțional care permite o viață “normală”, „dezirabilă”, „demnă de a fi trăită”. Iar în exterior, în competiția cu alte grupuri, statul acționează în mod inevitabil viclean și pervers. Ca să nu dispară. Cu atât mai mult cu cât este în imediata vecinătate a unui stat agresor.

“Normalitatea” cetățeanului care se ocupă de producția economică și culturală nu este tot una cu “normalitatea” celui care asigură condițiile de siguranță fizică pentru ca așa ceva să fie posibil. Oamenii pe care îi descrie indirect și însăși doamna Udrea sunt normali după standardele cinismului, agresivității, vicleniei, nu după cele a cetățenilor obișnuiți ai unui stat. Tot ce ne interesează pe noi, obișnuiții, este ca aceste trăsături să fie sublimate într-un proiect personal de apărare a țării, în interesul nostru, nu întoarse împotriva cetățenilor după modelul lupului paznic la stână.

Este doamna Udrea Neo, îndrumătorul revoluționar al lui Neo, sau agentul din sistem care vrea doar să mulgă de energie (taxe) pe cei „normali”? Nici una dintre acestea, pentru că modelul nu este adecvat până la capăt. Lumea nu se reduce la aceste trei categorii de persoane decât dacă vedem lumea prin schema din Matrix. Cele trei cetegorii există la un nivel de interpretare în fiecare țară, dar ce înseamnă ele depinde de relațiile dintre țări.

Occidentul este în plină dispută neconvențională cu Rusia, iar România este o țară de graniță. Ca atare se află alătur de tot spațiul estic al Europei sub presiunea de destructurare politică. România mai poate exista ca stat numai datorită serviciilor de informații și a integrării lor puternice cu cele occidentale.

În aceste condiții devine mai important ca niciodată ca persoanele angrenate în aceste structuri ale statului să nu urmărească preponderent interese personale, ci să servească statul și pe noi indirect. Conținutul interviului doamnei Udrea ne arată că acest obiectiv nu a putut fi atins. Există oameni importanți care folosesc serviciile de informații în interes personal. E rezonabil să credem că dacă la vârf e așa, atunci astfel de oameni sunt la toate nivelurile organizaționale.

În opinia mea intervenția publică a doamnei Udrea este de aceeași natură cu devoalarea faptului că domnul Ponta a fost ofițer acoperit al SIE. E un fel de bilețel roz mai amplu. Prefața unui potențial tratat roz care are coautori și pe alții din zona puterii. Pe cei care au susținut reforma statului.

Problema generală pe care o ridică cele aduse la cunoștința societății este necesitatea reformei statului și în zona serviciilor. Fără un control minimal din partea societății, prin comisiile parlamentare și indirect prin societatea civilă problema corupției unor persoane din serviciile de informații însele nu va putea fi rezolvată.

Un motiv suplimentar pentru a susține schimbarea legislației făcute la începutul anilor ‘90 este interferența exagerată a serviciilor cu producția economică și culturală a țării. Se vede din interviul doamnei Udrea că nu există piață liberă în România și nu poate în mod principial exista în actualele condiții. Lucrul e amestecat, ca să mă exprim popular, sau, zicând mai elevat, competiția este perturbată de distribuția asimetrică a informațiilor relevante pentru succesul economic.

Se vede, de asemenea clar, că sunt probleme cu presa ca a patra putere în stat, cu presa realmente independentă. Nu doar datorită inflitrărilor externe, cum se anunțase deja ca vulberabilitate, ci și a jocurilor interne, multe dintre ele poate făcute ca să le controleze pe primele. Este foarte posibil ca și situația sistemului de educație și cercetare să fie similară, doar că aici nefiind bani și putere de împărțit interesează mult mai puțin publicul. Aici se distribuie doar onoruri, diplome fără acoperire, “gen”.

Rămâne de văzut dacă românii au maturitatea și curajul să acționeze politic astfel încât controlul mai bun al societății asupra serviciilor de informații să fie posibil. Aceasta ar avea ca rezultat creșterea productivității economice și culturale. Ar da o bază mai solidă și pentru siguranța statului pe termen lung. Din interviul domnului Maior, din demisia sa și alegerea imediată ca președinte al Academiei de Științe Militare chiar la Guvern rezultă că la vârf cei din sistem nu sunt dispuși să accepte cu ușurință reducerea controlui asupra societății. La bază se merge la intimidare, dar fără agresiuni majore, ceea ce ne face optimiști.

Poate că au dreptate, poate că suntem așa cum cred ei, doar niște „pufoși” care vrem o „normalitate” naivă și nu înțelegem că ce fac ei este ceva important și folositor. Cel mai important și cel mai folositor.

Poate că nu au, poate că ne dăm chiar și noi seama că există o diviziune a muncii între ce fac ei ce facem restul în țara asta. Știm că pentru a fi eficienți fiecare avem nevoie de un anumit climat cultural organizațional, că inevitabil trăim în lumi diferite, dar complementare. Că pentru a fi eficace, a nu ne tăia craca de sub picioare, a nu distruge producătorii condițiilor care asigură funcționarea unor organizații sau a altora, trebuie să acceptăm existența acestor lumi personale și grupale diferite. Cum ? Învățând să respectăm ce face fiecare când face cinstit, corect, și să criticăm ce face necinstit, incorect.

Cert e că nimeni nu îi poate lipi buzele lui Neo în afară de el însuși.