(pe contributors aici: http://www.contributors.ro/editorial/dinspre-libertatea-barbara-catre-libertatea-ingredient/ )
Ne apropiem de un text și îl privim. Dacă nu avem acces la acea limbă ne apare ca un desen. Dacă suntem imersați în cultura care l-a produs îl citim natural, cum am respira înțeles în loc de aer. Iar în spațiul vreunei culturi în care am intrat de curând ne dăm seama câtă ordine și disciplină presupune lectura lui. Concentrare.
Ne apropiem de un text și îl privim. Dacă nu avem acces la acea limbă ne apare ca un desen. Dacă suntem imersați în cultura care l-a produs îl citim natural, cum am respira înțeles în loc de aer. Iar în spațiul vreunei culturi în care am intrat de curând ne dăm seama câtă ordine și disciplină presupune lectura lui. Concentrare.
Trei stări, așadar: alunecare peste
suprafața apei străine, imersiune amniotică și înot cu efort. Trei ipostaze ale
gândirii, ale atitudinii față de realitate și structurării identității
personale.
Dar ce înseamnă când fiind acasă cultural,
liberi în a ne exprima, ne dăm seama dintr-o dată, respirând, de ordinea
respirării, citind, de efortul naturalizat în ordine aflat în spate ? Sesizăm
asta fără a simți vreun disconfort în respirație sau în lectură. Suntem naturali,
dar sesizând totodată civilitatea, distanța față de firescul biologic.
Atunci ne-am depășit libertatea veche
înălțându-ne spre una nouă, mai reflexivă. Atunci ne-am civilizat într-un fel
pe care nici măcar nu îl puteam concepe înainte. Atunci ne redefinim
libertatea, ne-o înțelegem altfel decât în etapa mai veche.
Libertatea barbară refuză cultura și
distruge condițiile oricărei libertăți. Nu are acces la limbă, e onomatopeică
și când emite fraze elaborate. Ea distruge statuile din muzee cu nonșalanță,
trece cu buldozerele peste monumente. Pentru că nu înțelege nimic. Libertatea
naturalizată e confortabilă, susține cultura precum pilonii unei clădiri aflați
la locul lor, unde trebuie. Ea se apără pe ea însăși cu brutalitate la nevoie,
e incapabilă de dialog cu alte culturi, e monocentrică și când adoptă retorica
policentricității din interes tactic. Libertatea ingredient incumbă
responsabilitate, ea permite sesizarea condițiilor de posibilitate ale culturii
sale și a altor culturi. Nu e doar necesitate înțeleseasă, ci și înțelegere a
cum se poate schimba necesitatea înțeleasă. Are simțul instituțiilor, al
adecvării lor la vremuri, al căilor subtile prin care pot fi schimbate fără a
distruge pilonii de susținere ai clădirii unei culturi.
Libertate fără bun simț, libertate cu bun
simț opțional, libertate cu bun simț obligatoriu. Libertatea ingredient are
potențial periculos, precum substanțele farmaceutice, precum mirodeniile în
mâncăruri. Bunul simț în cazul ei este obligatoriu. L’esprit de finesse pascalian are de-a face cu buna
folosire a libertății
ingredient, a acestei resurse mai valoroasă decât oricare alta din această
lume.
Pasul dinspre o libertate către alta nu se
poate face fără ajutor. Din partea cuiva aflat deja acolo care îți întinde o
mână, prin cuvinte, spuse sau scrise, hop. Părinți, oameni rari. Ei pot vedea
ceea ce tu nu poți vedea și apreciază dacă poți face pasul. Nu oricând vine
libertatea ingredient omului, ci doar după ce este bine orânduit.
Răul și binele care pot fi făcute cresc
exponențial cu felul libertății. Libertatea ingredient o pot avea dor cei smeriți,
conștienți de limitele puterii omului. Când pare că o au altfel de oameni e
vorba doar de prostie cu carul. Despre ce este vorba se judecă după roadele
istorice.
Libertatea e rodul unui proces de dezvoltare
al unei grădini cu multe feluri de arbori. Civilizația este o grădină, cu
grădinarii ei, liberi.
Așa cum un copil în clasa întâia poate
confunda litera b cu litera d, la fel adulții pot încurca felurile de
libertate. Când oamenii nu mai cunosc felurile de libertate ierarhia valorilor
este bulversată. Discreția a dispărut, obscenitatea a explodat, barbarii din
interior ne-au copleșit, firul de siguranță al coardei de alpinism s-a rupt,
poporul a căzut din urcușul său istoric.
Poporul român a reînceput să urce ? Nu știu, deocamdată curățăm grădina.
E primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu