Despre elite

Cine e îndreptățit să vorbească în public despre apă? Unii spun că doar specialiștii în fizică și chimie. Dar un om însetat nu ? La fel despre religie, libertate și orice altceva folositor.

Cunoașterea care vine din cercetare obiectivă e doar o extensie a cunoașterii comune, care vine din simplă folosire. Știința e menită să servească folosirea acolo unde cunoașterea comună nu mai face față. A fi la îndemână e anterior lui a fi descris, analizat. Universul astronomic e doar un mic instrument pentru lumea omului, chiar dacă aceasta interpretată strict fizic e un praf de nisip în modelul cosmosului.

Un cunoscător mare nu știe doar ce știe, ci știe și rolul a ce știe în ansamblul vieții lui și a altora pe care doar îl intuiește ca orice om, fără competență maximă. Nu încearcă să reducă ansamblul vieții oamenilor la ceea ce știe el.

Marii cunoscători sunt și nu pot fi decât servitorii oamenilor. Cunoscătorul care vrea să devin stăpân e mic, local, fără context cultural. Cu cât mai mic și specializat, cu atât mai arogant. Își idolatrizează mica lui cunoaștere despre obiecte mari în unități de măsură fizice, dar superficial, trecând cu ele prin viața omului ca gâsca prin apă. Strategia de reducere a lumii la ce ști tu e o strategie de dominare a oamenilor.

Doar marii cunoscători sunt elite. Elitele sunt pentru oameni, nu oamenii pentru elite. Cunoscătorii cu comportament egoist prin ignorarea contextului sau, mai rar, prin cădere, prin alegerea deliberată a disfuncției sociale, a răului pentru ceilalți în numele binelui personal, sunt o anti-elită, au rol social distructiv.

O frunză care știe ce e lumina, dar disprețuiește rădăcina va fi curând o frunză în vânt. Nu vedem rădăcinile unui copac, dar le simțim. Verticalitatea lui nu e posibilă fără truda rădăcinilor.

Și elitele contează, și oamenii simpli contează, dar contează în mod diferit. Doar împreună pot controla anti-elitele.

Anomia socială, lipsa ierarhiilor, are ca surse la fel de "respectabile" barbaria ignoranților fuduli și rafinamentul anti-elitelor de orice factură civilizațională, occidentală sau orientală.

Când frunzele nu mai trimit seva lor către rădăcini se moare de foame. Când rădăcinile nu mai trimit apa lor cu nutrienți către frunze se moare de sete. Din cauze diferite, dar cu același efect final.

A vorbi în public ignorant fiind despre ceva înseamnă a-ți striga setea, a face publice disfuncționalitățile copacului în care ești rădăcină sau altă parte.

Nimeni nu poate opri oamenii să vorbească despre setea lor. O vor face fie și măcar în gând. Până vor muri.