Ieri m-a abordat în biroul de la universitate un coleg pe chestiunea
ofițerilor acoperiți din universități. La un ceai, informal. Fiind informală și de interes public redau aproximativ
stenograma.
Cât de nepregătiți ar fi ofițerii ăștia, că promovează prea repede, că sunt
susținuți, și că din cauza lor nu pot promova alții. Că unii care publică pe
Contributors sunt acoperiți. Și că ar susține modificarea legilor relevante ca
să se interzică să existe ofițeri acoperiți în universități.
Vreo câteva secunde cât o sorbitură de ceai mai îndelungată mi-am mascat
surpinderea și apoi am formulat un punct de vedere cam așa :
1. Personal am o problemă epistemică, nu pot vorbi despre ce
nu cunosc.
1.1 Nu știu cine sunt aceste persoane nominal, știu că legea permite,
cunosc zvonuri. Unii fac aluzii despre ei înșiși că ar fi. Îmi imaginez că
ăștia fie încalcă fișa postului, fie sunt foști din sfera din sfera Voiculescu -Vântu, sau a altora ca
ei, fie blufează. Pe vremuri lucra în facultate un domn pe numele său
Ceaușescu. Nu era nici un fel de rudă cu nea Nicu, dar mi s-a povestit că lăsa
să se creadă că ar fi și avea niște beneficii din asta, lumea se temea, treaba
e rămas anecdotică.
1.2 Pe baza a ce știu nu pot afirma că acești oameni sunt nepregătiți
academic. Probabil că sunt la fel de pregătiți academic cum sunt cei din
comunitățile academice ale noastre.
Cu aceste argumente a fost de acord și colegul că nu poate ști cunoaște
asigurat ceva despre aceste persoane, că nu aplicase metoda științifică și
standardele epistemice asociate ei în formarea unor reprezentări despre
problema în discuție. Restul discuției a decurs rațional.
Următorul punct
de vedere a fost:
2. Nu pot face corelații între disfuncționalitățile din universități și
pregătirea acestor persoane. Astea le pot face domnul Helvig și cei ca dânsul.
Dar pot discuta la modul principial și imagina scenarii pe baza cărora să îmi
dau seama ce ar fi rezonabil în această privință.
2.1 Este nerezonabil ca în universitățile majore de stat să ceară cineva să
nu fie ofițeri acoperiți deoarece:
2.1.1 Cineva trebuie să se ocupe și de problemele de securitate națională,
nu putem sta să discutăm despre teoria evoluției și să ne trezim cu tancurile rusești
la ușă sau cu un tip intrând agitat în amfiteatrul arhiplin (mă rog, dacă ar fi
plin) ca să se sinucidă.
2.1.2 Univesitățile sunt o bază de recrutare importantă, nu se recrutează
de pe stradă sau dintre proști pentru aceste cariere. Cineva trebuie să facă
recrutările.
2.1.3 Din aceste instituții se dezvoltă cariere politice și administrative
în funcții delicate din stat, cineva trebuie să facă profilul psihologic,
caracterial și să evalueze dacă persoana care vizează să fie Obama al României
sau ministru al educației nu e vreun dus cu pluta sau omul unor interese din
altă țară. Și să se știe ce slăbiciuni are, ce vulnerabilități ar putea fi
speculate de inamicii țării.
2.1.4 Ofițerii acoperiți reali și serioși pot livra informații despre
abuzurile foștilor pe baza cărora într-un viitor oarecare (nu cred că prindem
noi) se vor lua măsuri.
Și aici am căzut de acord. În continuare ne-am concentrat pe ce s-ar putea
face, deși în abența unei probleme clar formulate nu are rost să te întrebi ce
să faci, însă n-am vrut să-mi numulțumesc amicul. Mai întâi am convenit că ce
nu se poate face nu ne interesează, e o pierdere de timp. Apoi am formulat
câteva chestiuni principiale care ni s-au părut rezonabile:
2.2 Este rezonabil ca cineva să pretindă ca ofițerii acoperiți din
universități să îndeplinească în interes public câteva condiții:
2.2.1 Să nu submineze meritocrația (firește, când va exista, că acum n-au
ce submina), să nu fie doar pentru că sunt acoperiți promovați în poziții
didactice sau de cercetare sau administrative înalte pentru care nu îndeplinesc
criteriile științifice sau nu au calitățile manageriale sau morale pentru
ocupare. E și în interesul serviciilor ca aceste persoane să nu iasă în
evidență prin dispute în jurul competenței lor sau prin prezența publicațiilor
lor pe liste de plagiate, etc. Din câte ne-am putut da seama oamenii respectivi
trebuie să fie blindați profesional, fini psihologi, capabili să poată trăi
fără aplauze pentru ce fac fie din smerenie, fie pentru bani, și loiali țării.
Impostorii nu îndeplinesc aceste criterii decât dacă fac pe impostorii ca să se
vadă reacțiile.
2.2.2 Să nu se folosească de informațiile la care au acces pentru
distorsionarea competiției profesionale normale cu colegii lor. De exemplu să ia
(Doamne ferește) proiecte servite de la ce știu eu minister că au acolo un
coleg acoperit, care face un program cu dedicație, sau direcționează vreunul cu
finanțare externă, despre care află numai cine trebuie din câteva instituții, iar
restul n-au cum să ajungă la site-ul obscur pe care e scris cu caractere mici
anunțul., gen. Astfel de susțineri, dacă sunt necesare, s-ar putea face prin
fundații și firme extrauniversitare, fără a strica climatul de lucru în care se
formează tinerele și tinerii din universități.
2.2.3 Să nu se folosească de informațiile deținute pentru a da curs unor antipatii
sau simpatii personale, că le place fața sau că nu le place fața cuiva. Job-ul
lor poate implica aducerea pesoanelor vizate în situații dificile, că omul în
crize se cunoaște. Să nu pluseze mai mult decât cere job-ul, să calibreze bine
și să monitoreze ca să rectifice la timp presiunea și să nu distrugă oameni
care, eventual, nu fac față. Există o responsabilitate morală a job-ului.
2.2.4 Dacă la un moment dat se ramolesc, se lenevesc, sau au loc alte
fenomene în urma cărora acești oameni nu mai fac ce presupune fișa postului
didactic sau de cercetare pe care îl ocupă, deși făceau cândva, adică nu
publică nimic serios de ani de zile, nu câștigă proiecte pe bune, acționează
împotriva interesului public torpilându-și colegii cu merite academice, etc, să
existe o soluție instituțională în servicii pentru cazurile astea, un spectacol
omagial de pensionare, o vilă de reculegere la munte, ceva, nu să paseze pisica
în curtea noastră ca să ne spălăm pe cap cu ei.
Și când o să propui să se facă abordarea în felul acesta ? N-am de ce să
propun eu așa ceva, zic, nu intră în fișa postului, e treaba celor din
managementul strategic al educației.
Ne-am strâns mâinile, sper că am răspuns corect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu