Deoarece Ministerul Cercetării în comunicatul său afirmă în mod fals că odată cu dispariţia Consiliului
Naţional de Management de Programe (CNMP) “a fost eliminată competitivitatea în
cercetare” aş vrea să relatez din interior câteva lucruri despre felul cum se
gestionau proiectele de cercetare de către acest organism.
În cariera de cercetător am scris şi făcut managementul de proiect pentru
pentru trei astfel de poiecte în parteneriat, două la prioritatea mediu şi unul
la prioritatea agricultură. Condus de mine ca director a fost un proiect de la
agricultură, cu pagina web aici: http://www.metagro.cesec.ro/.
Voi menţiona disfuncţionalităţile în ordinea în care surveneau în
managementul ciclului de proiect, de la scrierea proiectului la livrarea
rezultatelor, fără a menţiona persoane sau instituţii.
În faza de aplicare sub conducerea CNMP se putea redeschide de către
persoane cu relaţii platforma după depăşirea termenului limită pentru a se
înlocui descrierea proiectului cu una mai bine scrisă, dacă se observau erori
în redactare care ar fi periclitat punctajul.
Evaluarea proiectelor se făcea exclusiv de către cercetători români. Unii
membri ai echipei de cercetare primeau telefoane de la unii evaluatori ca să
confirme dacă sunt în mod real în echipa respectivă, nu introduşi fără acordul
lor, ca să se ştie dacă evaluarea trebuie să fie pozitivă sau nu. La conferinţe
ulterioare contractării unii evaluatori comunicau discret că au avut proiectul
tău la evaluat şi au dat un punctaj bun.
În faza de implementare un prim aspect caracteristic sub managementul CNMP
a fost reducerea discreţionară a bugetelor proiectelor după contractare. Bugetul
total contractat la fiecare dintre ele a fost de circa 2000000 lei. Reducerea
bugetelor până la finalul contractelor a fost de 40-60%. Reducerea erau făcute
în mod egalitarist, fără nici o legătură cu performanţa proiectelor. Prezentarea
publică a rezultatelor proiectelor exista ca activitate, dar nu influenţa în
nici un fel deciziile de alocare a fondurilor.
Un al doilea aspect caracteristic era încălcarea contractului prin amânarea
avansurilor către instituţii la începutul anului până în luna aprilie, timp în
care apăreau presiuni majore în instituţii cu plata salariilor cerându-se
explicit concedierea tinerilor angajaţi pe perioadă determinată. Mulţi dintre
ei plecau din proprie iniţiativă.
Costurile indirecte (regiile) se puteau modifica de la aplicare la
contractare sau pe durata contractului. O instituţie care câştiga un contract
cu o regie de 25% putea să îl contracteze cu o regie de 50%, diminuând
cheltuielile efective de cercetare. Atenţionarea de către institţia
coordonatare primea ca răspuns că se va refuza semnarea contractului în alte
condiţii. Atenţionarea CNMP primea ca răspuns că nu poate face nimic şi că
trebuie acceptată situaţia.
Dacă o instituţie nu cheltuia sumele de cercetare prin lipsa activităţii
putea să facă o relocare de la echipamente care trebuiau achiziţionate, de
exemplu, la regie şi să raporteze că indicatorii financiari au fost atinşi. Din
sumele mutate la regie se plăteau ulterior salarii pentru activităţi de
management sau, dacă se dorea păstrarea echipei, se susţineau angajaţii pe
perioadă determinată în perioada de la începutul anului până intra avansul de
la CNMP.
Toate rapoartele erau pe hârtie şi puteau avea dimensiuni enorme de sute de
pagini. Nu exista o raportare explicită a publicaţiilor ştiinţifice
internaţionale şi o verificare a menţionării contractului şi agenţiei ca sursă
de finanţare a producerii acelei publicaţii. Nu exista nici un mecanism
funcţional de control al veridicităţii celor raportate de către CNMP şi nici
intenţia de a verifica. Unele instituţii raportau aceleaşi lucruri sau puţin
prelucrate la mai multe contracte. Am întâlnit situaţii când un partener a
raportat acelaşi lucru cu alt partener fără să fi avut în intenţie pentru că
preluaseră amândoi informaţia din aceeaşi teză de doctorat publicată deja, unul
direct, iar altul dintr-o lucrare de licenţă în care se plagiase.
Partenerii care doreau să raporteze date false o puteau face fără să existe
nici un mecanism funcţional de eliminare a lor din consorţiu. Singura soluţie
era evitarea pe viitor a unor astfel de parteneri.
Atmosfera generală era că nu te împiedica nimeni să faci cercetare serioasă
în acest context, dar nu aveai dreptul să ceri altora pe care îi coordonai să facă
la fel. Rezultatele bune era binevenite, deoarece cu ele cercetătorii şi
instituţiile neproductive erau acoperiţi în cadrul acestor proiecte evaluate ca
întreg. Erau binevenite şi pentru CNMP, care putea arăta că există şi
rezultatele bune în unele proiecte din cadrul programelor finanţate, iar
programul de finanţare evaluat ca întreg avea indicatorii de rezultat scontaţi.
Acesta este modul în care erau cheltuiţi banii publici despre care Ministerul Cercetării şi Inovării spune
că era un mod competitiv. În opinia mea este fals că “a fost eliminată
competitivitatea în cercetare”. Banii publici erau cheltuiţi în mod ineficient
şi ineficace.
Nu ştiu ce se doreşte să facă noul CNMP şi mi se pare important ca
cercetător şi cetăţean român să nu se revină la situaţia din trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu