Taxa spirituală de urs european

O tarifare la 1 milion de euro pe an a valorii existențiale a fiecărui urs european asigură un flux financiar suficient din țările occidentale spre România pentru managementul acestei specii. În acest text sugerez un instrument financiar care ar putea să mulțumească deplin comunitatea transumană animale - oameni și societățile tradiționale cu capital natural bogat în același timp.

 

Cadrul teoretic al problemei include câteva elemente:

·         Nevoile spirituale ale societăților seculare care nu mai dispun de capital natural

·         Nevoile de bază ale societăților tradiționale care dispun de capital natural

·         Piața serviciilor de mediu

 

 

O modalitate bine profilată de satisfacere a nevoilor spirituale ale societăților seculare este prin adoptarea unei etici salvaționiste bio- și eco-centrice. Acest tip de religie seculară are semnificație politică importantă în statele occidentale și la nivelul Comisiei Europene, unde deține vectori de influență în directoratele care se ocupă cu mediul și cu cercetare. În abordarea progresistă vehiculată (există un progres de la gândirea preanalitică asociată relgiilor clasice la religa transumanistă fundementată ștințific modern) se dorește pe termen mediu crearea unei identități spirituale europene de acest tip prin educație. Acesta e un proiect politic european explicit, dar prin caracterul său epistocratic detaliile sunt accesibile numai oamenilor de știință și funcționarilor publici. Proiectul verde are în spate deja interese economice masive și nu mai poate fi schimbat la nivel strategic. Se poate însă acționa de către țări ca România la nivel tactic și operațional.

 

Capitalul natural care satisface preferințele spirituale ale postumaniștilor occidentali de a construi un comunitarism animalocentric în care omul recunoaște drepturi ale entităților biologice din alte specii și le restrânge corelativ pe ale sale se află în țări în care oamenii preferă alte religii, în particular creștinismul. Datorită stadiului economic mai puțin avansat cetățenii din aceste țări nu sunt interesate de cedarea unor drepturi către animale. În același timp, tot datorită puterii economice mai reduse, nu pot nici schimba agenda politică de mediu europeană creată în funcție de preferințele cetățenilor occidentali.

 

Conflictul de interese economice și spirituale se rezolvă printr-un flux financiar net dinspre vest spre est în interiorul Uniunii Europene. În acest moment sunt două căi principale de transfer al banilor:

·         Prin programe publice de finanțare a unor proiecte de mediu în teren.

·         Prin programe de finanțare a unor organizații neguvernamentale care să schimbe percepția publică și să pună presiune asupra grupurilor de interese care sunt împotriva abordării transumaniste, bio- și eco-centrice.

 

Banii din primul canal sunt interceptați de câteva organizații publice și ong-uri, banii de pe al doilea canal sunt interceptați de câteva organizații ecologiste radicale. Din toți acești bani nu ajunge nimic la cetățenii români în sensul unor servicii publice de interes general perceput ca atare, nu prin obligație legală rezultată din modificarea legislației în sensul european. În aceste condiții se întrevede că nici nevoile spirituale ale cetățenilor occidentali nu vor putea fi satisfăcute prea bine în viitor, deoarece politicile de mediu se vor schimba în România într-un sens defavorabil conservării. Schimbarea este posibilă prin lobby-ul vânătorilor, care au interese economice în acest sens.

Ursul este o specie fanion (flagship) care poate funcționa ca umbrelă pentru multe alte specii și indirect contribui la asigurea multor servicii ecosistemice de interes public, legate de circuitul apei și de climă. Există un interes al cetățenilor români pentru aceste servicii ecosistemice, și indirect prin rolul de umbrelă pentru conservarea ursului. Nu e nevoie de o schimbarea a religiei creștine în sens postumanist pentru a dori să protejăm urșii. Ce lipsește este legătura financiară între adepții religie bio-ecocentrice din occident și cetățenii români.

 

Această legătură se poate institui printr-un instrument financiar nou, taxa spirituală a ursului european. Dragostea, atașamentul religios al cetățenilor occidental pentru populațiile sălbatice din România sunt echivalente atașamentului românilor pentru un proiect cum este Catedrala națională. Fără a se reduce la bani, acest atașament se reflectă și în bani. În acest moment postumaniștii din vest nu plătesc suficient și cui trebuie pentru faptul că noi le asigurăm o catedrală funcțională în teren. Soluția de a finanța proiecte și ong-uri radicale este prea ieftină, nu duce nici la rezultatele dorite, nu e nici în serviciul cetățenilor români în general.

 

În debutul textului am menționat o taxă anuală de 1 milion de euro pe cap de urs. Ar însemna un flux de bani de 5-10 miliarde spre România pentru funcția spirituală a urșilor. Poate că e prea mult. Se poate calcula mai exact, se poate negocia. Mărimea taxei ar trebui să fie oricum simbolic ceva mai mare decât valoarea unui trofeu de vînătoare. Acești bani ar putea susține managementul habitatelor valoroase și restaurare ecologică în toată țara, nu numai în zona populată de urs. Cu ei s-ar putea finanța de către stat managementul ariilor protejate și organiza competiții pentru manageri în funcție de calitatea planurilor, nu pe baza monopolului asupra resurselor naturale. Cu o parte s-ar putea crea și forumuri de socializare și cunoaștere între adepții din România ai Bisericii tradiționale și cei ai Bisericii ursului. Într-o democrație liberală toate au dreptul la existență.

 

Ca un efect colateral, s-ar putea ca identitea europeană dorită să evolueze spre forme mai subtile, poate mai realiste, iar reziliența organizației supranaționale să crească semnificativ, ceea ce e în interesul tuturor.

 

Parlamentarii noștri europeni pot explora dezvoltarea legislației europene în acest sens.