Despre legăturile mândriei

 

Mândria se transmite de la o generație la alta și are la sursā umilirea și nedragostea. Mândria ne face să punem timpul personal și viața proprie înaintea celui istoric, să vedem căderile și vinile din-aintea noastră fără să mai pricepem înlănțuirea lor și cum noi înșine suntem prinși și purtați de ele. Nu mai putem să ne rugăm pentru toți, ci judecăm. Nedragostea șarpelui și umilirea din partea lui spunem că ține de ființa oamenilor și îl respigem prin despărțirea de cei socotiți vinovați. Cădem înșelați sub viclenia luării în proprietate a propriei gândiri nădăjduind că ne salvăm prin ea.

 

Tot mândria ne poate face să așezăm comunitatea și istoria lumii deaasupra fiecărei persoane în parte. Vorbim atunci în numele lucrurilor mari pe care nu le putem cunoaște cu adevărat, pe care le vede numai cine a coborât în istorie. Noi suntem născuți în istorie și numai vom pleca în ea.

 

Dezlegarea de mândrie vine la cerere și este cel mai greu lucru de cerut. Când e dăruită aduce înțelegerea asupra omului acolo unde este, între rai și iad, maim mult spre cel din urmă, și de aici izvorul lacrimilor. Cine ar vrea să trăiască numai plângând? Cine ar vrea nu să se privească în oglindă, ci să se vadă așa cum îl vede Cel care îl poate judeca? Mângâierea vine din dragostea lui Hristos adusă și asupra sinelui propriu, cu înțelegere. Legăturile mândriei sunt ale urii, ale neiubirii de oameni prin neiubire de sine.

 

Dezlegarea de măndrie duce la o privire obiectivā asupra propriului sine. Harul care e dăruit fiecăruia nu mai simțim că suntem noi înșine. Locuim împreună. Fereastra interioară a privirii se șterge cu lacrimile pocăinței, casa se primește și puterea dragostei intră în ea nestingherită. Dar cine poate sta mereu alături de puterea nesfârșită a dragostei? Mândria nu poate pleca niciodată, revine și iarăși revine.

 

Mândria pleacă în momentul plecării, când ne vom așeza în cunoașterea suferinței sau în cea a bucuriei, pe care niciodată nu le-am cunoscut deplin înainte. Puțin înainte de plecare primim ochii curați ai celor născuți de curând, sau ai celor care îi disprețuiesc pe cei mici.