Treptele isihiei mirene

Atunci când n-ai văzut scara nu poți tăcea. Cauți societatea prietenilor sau chiar și a oricui, prin orice mijloc de comunicare posibil. Scara o poți vedea doar singur, sau mai precis nu ți-o poate arăta cineva așa cum înțelegi atunci că înseamnă cuvântul "cineva".

Atunci când ești pe prima treaptă alergi efectiv oriunde altundeva decât unde te afli de obicei, în lume. Vei găsi un loc unde nu este zgomot fizic, vei fi poate în sălbăticia naturii. Și îți vei spune că acolo e liniște. Și te vei liniști, pentru o vreme. Această liniște vine printr-o viață activă trupește.

Atunci când ești pe a doua treaptă deschizi sufletul către aproapele de care ești îndrăgostit sau îndrăgostită, în care speri. Prin care vrei să îți găsești liniștea. Îți va răspunde cu dragoste dacă ești norocos și vei avea o iubire împlinită. Vei fi împăcată, dăruit, fericită. Liniștit. Această liniște vine printr-o viață activă sufletește.

Atunci când ești pe a treia treaptă vei înțelege ce este o casă. Ajungând acasă nu vei căuta să uiți cât mai repede că ești acasă aruncându-te în trăiri compulsive, nu vei mai simți nevoia să auzi un zgomot, oricare ar fi el, ci vei simți că funcția casei este de loc al deschiderii drumului către pace. Iar dacă vei alege o muzică va fi doar ca o extensie spațio-temporală a sufletului tău. Vei merge spre pace și te vei bucura de pace. Această liniște vine printr-o viață activă spirituală facilitată de o limită fizică între tine și ceilalți, al cărei spațiu delimitat este locul tău: casa.

Atunci când ești pe a patra treaptă vei înțelege ce este un trup. Nu îl vei mai vedea numai ca pe un mijloc de atingere a scopurilor lumești, ci și ca pe un lăcaș. Trupul însuși îți devine o casă, o limită fizică între tine și ceilalți. Tu nu mai ești trup, sau doar ai trup, ci ești în trup. Pe stradă, în piață, printre oameni, te vei simți ca acasă. Liniștea ta va fi văzută de toți, dar nu primită de toți. Această liniște vine printr-o viață activă spirituală de dăruire celor care primesc liniștea.

Atunci când ești pe a cincea treaptă nu mai cauți locul dumului spre pace, afli că ești în el de la bun început. Trebuia doar să îl vezi, iar ca să îl vezi trebuia să ieși din el fiind în el. Nu ai ieșit încă din el prin plecarea din această lume, dar ai putut ieși prin sprijinirea permanentă, desăvârșită, pe sine, pe marginea interioară a lumii. Acum vezi că lumea are o structură în straturi: natura, cei dragi, casa, trupul. Toate cele care au fost pe rând, sunt acum una. Această liniște vine prin viață.