La fel ca și o piață funcțională meritocrația are nevoie de un mediu organizațional care să asigure condițiile pentru desfășurarea competiției pe bază de merit.
Un exemplu sunt competițiile de proiecte de cercetare pe bază de criterii de performanță bine definite și sisteme de evaluare colegială cu evaluatori independenți.
În cazul competiției de proiecte politice în state mediul poate proveni fie din încadrarea într-o comunitate de state cu reguli transnaționale adecvate (Europa), fie din constrângerile regulilor informale asumate de oameni (morala publică - interpretabilă ca metareguli pentru implementarea regulilor formale [1]).
Inspectarea stenogramelor ședințelor de campanie ale PNL (identice, fără îndoială, ca mod de desfășurare cu ale tuturor partidelor) arată că la noi e vorba strict de metode de manipulare a maselor, comunicare publică, marketing politic, fără nici o constrângere morală sau din perspectiva meritelor pentru binele național. Pe scurt, nimic legat de meritele proiectelor publice, ci doar de persuadarea votanților în vederea atingerii unor scopuri personale și de grup.
De la o anumită scară în organizarea umană pentru controlul resurselor totul este luptă, manipulare, fără nici un fel de reguli morale, în care nu mai există nici un fel de legătură între rezultatul luptei și binele public. Sunt implicați un anumit fel de oameni, care se simt împliniți prin deținerea controlului resurselor. Fără îndoială că ei disprețuiesc votanții, îi tratează ca pe niște consumatori de iluzii, altfel n-ar putea avea abordarea evidențiată de stenograme. Cine nu face asta pierde, este eliminat din lupta politică.
Principala sursă de morală publică în România este Biserica Ortodoxă, însă prin specificul ei ea facilitează neimplicarea politică. Ca rezultat, cei mai fervenți creștini nu vor fi prezenți în spațiul politic decât ca perturbatori temporari, fără șanse reale de a prelua puterea.
Intervenția europenilor în procesul politic din România are semnificația unui export de morală din spațiu public al unor țări europene, în special Germania și Franța, către cel românesc, prin intermediul regulilor formale europene create sub constrângerea acestei morale. Faptul că suntem la granița Europei instituționale le permite politicienilor să trateze aceste presiuni cu lejeritate.
În fine, foarte mulți oameni dintre votanți nu sunt interesați de meritocrație la noi, deoarece ea presupune multă muncă. Se preferă în general o sărăcie suportabilă dar distribuită cât mai egalitarist, pentru că nu vrem să muncim. Ieșirea din sărăcie o facem prin conexarea la cei care au succes politic, adică fără muncă.
Asta nu înseamnă că nu merită să luptăm în continuare pentru meritocrație. Cele mai frumoase și utile sunt luptele morale fără șanse de succes.
Notă
[1] ideea că regulile informale sunt metanorme pentru cele formale o am de la Laurențiu Gheorghe.
Notă
[1] ideea că regulile informale sunt metanorme pentru cele formale o am de la Laurențiu Gheorghe.
Ai dreptate, în principiu, în ceea ce privește comportamentul moral al românilor vizavi de resurse, precum și în legătură cu stenogramele respective de campanie ale PNL. Cu siguranță că același tipar se întâlnește în cadrul tuturor partidelor, cu mențiunea că, în acest caz, se vehiculează mult mai multe încălcări ale legii decât în alte situații.
RăspundețiȘtergereUn alt lucru ce nu mi se pare exact este că „Principala sursă de morală publică în România este Biserica Ortodoxă”. Cu siguranță că, teoretic, poate părea așa. În realitate, ea este o societate comercială cu profit de zeci de milioane de euro în fiecare an, fiind mult mai preocupată de partea materială decât spune. În al doilea rând, spui că „prin specificul ei ea facilitează neimplicarea politică”. Tot la fel, probabil doar în teorie. Contrariul real se poate vedea aici: http://www.adevarul.ro/locale/iasi/Muncim_ca_domnul_primar_sa_iasa_cu_majoritate_0_710929219.html. Sigur că Arhiepiscopia a dezmințit faptul că preotul respectiv o angajează juridic, dar fapta rămâne.
În aceste condiții, cred că, în loc de a menționa Biserica Ortodoxă, puteai să te mărginești la anumite comunități de „fervenți creștini” din cadrul ei, ce cu siguranță întrunesc trăsăturile pe care le-ai enumerat.
În ce privește afirmațiile despre Biserică e preferabil mai întâi să fim în cunoștință de cauză. Cum e cu Biserica nu putem afla decât în mod practic, participând la Liturghie și având o viață de creștin ortodox, după puterile fiecăruia. E ceva care are niște consecințe practice care nu pot fi demonstrate în nici un alt fel. Nimeni nu poate ști cum e să mergi cu bicicleta studiind teoria datului la pedale. Nu se simte vântul prin păr (caută și citește poezia lui Geo Dumitrescu Câinele de lângă pod, e formidabilă).
RăspundețiȘtergerePovești cu societate comercială, etc, sunt manipulări mediatice, trecând peste faptul că e cred un ONG mai degrabă, nici nu știu exact. Legat de declarație, din ce a spus Mitropolitul Moldovei aceea a fost o glumă percepută ca neglumă de către media. Mie chiar mi s-a părut o glumă bună, dar trebuie oameni subtili să se prindă. Dacă mă întreabă cineva la ce mai lucrez pot să spun foarte serios că plagiez într-o teză pe care o scriu pe bani pentru cineva... Cine nu mă cunoaște poate chiar crede.
Contrariul la niște experiențe practice nu se poate demonstra dând niște search-uri pe web și găsind articole în mass-media care spun eu știu ce. Se poate demonstra doar cu experiențe practice de același fel care transformă, în acest caz, un om din imoral în moral. Când va avea cineva o viață ortodoxă și asta îi va scădea moralitatea, voi fi de acord cu tine. Până atunci rămân la opinia afirmată.
Este excelent că te preocupă problema, puțini din noua generație sunt interesați și de altceva decât distracție.
Multumesc...
RăspundețiȘtergere