Contribuții civice despre ortodoxie și ortodoxism, 2013-2021

 Iordache V., 2013, Este bine pentru români că nu poate exista un dialog între știință și ortodoxie, 29 aprilie 2013, https://www.contributors.ro/este-bine-pentru-romani-ca-nu-poate-exista-un-dialog-intre-%C8%99tiin%C8%9Ba-%C8%99i-ortodoxie/

 

Iordache V., 2013, Pe unde a intrat diavolul în istorie? 28 octombrie, https://www.contributors.ro/pe-unde-a-intrat-diavolul-in-istorie/

 

Iordache V., 2014, Un argument pentru implicarea în politică a ortodocșilor eurofili, 14 aprilie 2014, https://www.contributors.ro/un-argument-pentru-implicarea-in-politica-a-ortodoc%C8%99ilor-eurofili/

 

Iordache V., 2014, Ce este Victor Ponta în Biserică, 24 octombrie, https://www.contributors.ro/ce-este-victor-ponta-in-biserica/

 

Iordache V., 2014, Între un pseudo-ortodox și un creștin alegerea rațională este Klaus Johannis, 8 noiembrie, https://www.contributors.ro/intre-un-pseudo-ortodox-%c8%99i-un-cre%c8%99tin-alegerea-ra%c8%9bionala-este-klaus-johannis/

 

Iordache V., 2015, Ortodoxie, adevăr, Imre Lakatos, martie, https://www.lapunkt.ro/2015/03/ortodoxie-adevar-imre-lakatos/

 

Iordache V., 2015, Prostia legionar-ortodoxistă a dat năvală în spațiul public: cazul Singer, 23 mai, https://www.contributors.ro/prostia-legionar-ortodoxista-a-dat-navala-in-spa%c8%9biul-public-cazul-singer/

 

Iordache V., 2015, De ce nu pun fundă tricoloră crucii, august, https://www.lapunkt.ro/2015/08/de-ce-nu-pun-funda-tricolora-crucii/

 

Iordache V., 2015, Liniște interioară creștină vs. liniște interioară hindusă, 26 august, https://www.contributors.ro/lini%c8%99te-interioara-cre%c8%99tina-vs-lini%c8%99te-interioara-hindusa/

 

Iordache V., 2015, Opinii după vizite la Cambridge şi în Ţara Sfântă, 12 decembrie, https://www.contributors.ro/opinii-dupa-vizite-la-cambridge-si-in-tara-sfanta/

 

Iordache V., 2016, Depre talibanismul științific și religios, pe bani și gratis, 9 februarie, https://www.contributors.ro/depre-talibanismul-%c8%99tiin%c8%9bific-%c8%99i-religios-pe-bani-%c8%99i-gratis/

 

Iordache V., 2016, Despre Kant din perspectiva sa târzie şi duhovnicească, 2 mai, https://www.contributors.ro/despre-kant-din-perspectiva-sa-tarzie-si-duhovniceasca/

 

Iordache V., 2016, „Altfel despre Părintele Arsenie Boca” – note de lectură, 28 mai, https://www.contributors.ro/altfel-despre-parintele-arsenie-boca-note-de-lectura/

 

Iordache V., 2017, Ce au de făcut creştinii mireni în chestiunea guvernării actuale, aprilie, https://www.lapunkt.ro/2017/04/ce-au-de-facut-crestinii-mireni-in-chestiunea-guvernarii-actuale/

 

Iordache V., 2018, Despre excomunicarea lui Hristos din Biserică, https://www.contributors.ro/despre-excomunicarea-lui-hristos-din-biserica/

 

Iordache V., 2018, Despre păstrarea harului când ești om de știință, 25 noiembrie, https://www.contributors.ro/despre-pastrarea-harului-cand-e%c8%99ti-om-de-%c8%99tiin%c8%9ba/

 

Iordache V., 2018, Politica lui Hristos, 19 decembrie, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-politica-lui-hristos/

 

Iordache V, 2019, Mafia filorusă românească supune Uniunea Europeană unui test de stress, 15 februarie 2019, https://www.contributors.ro/mafia-filorusa-romaneasca-supune-uniunea-europeana-unui-test-de-stres/

 

Iordache V., 2019, Despre ortodoxism, 17 februarie 2019, https://www.contributors.ro/despre-ortodoxism/

 

Iordache V., 2019, Tezaurul oricărei patrii, 18 martie, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-tezaurul-oricarei-patrii/

 

Iordache V., 2019, A fi creștin, a gândi și a performa operational, 15 iulie, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-a-fi-crestin-a-gandi-si-a-performa-operational/

 

Iordache V., 2020, Un reper pe drumul gândirii : luminişul dintre Biserica Luminii şi lumina statului, 17 aprilie, https://www.contributors.ro/un-reper-pe-drumul-gandirii-luminisul-dintre-biserica-luminii-si-lumina-statului/

 

Iordache V., 2020, Eroii acestei Învieri sunt preoţii noştri, 19 aprilie, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-eroii-acestei-invieri-sunt-preotii-nostri/

 

Iordache V., 2020, Cercetarea filosofică din perspectivă creștină, 29 mai, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-cercetarea-filosofica-din-perspectiva-crestina/

 

Iordache V., 2020, Despre “prigonirea” creștinilor în pandemie și fenomene conexe, 4 august, https://www.contributors.ro/despre-prigonirea-crestinilor-in-pandemie-si-fenomene-conexe/

 

Iordache V., 2020, Dincolo de ecumenism și ortodoxism, 21 august, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-dincolo-de-ecumenism-si-ortodoxism/

 

Iordache V., 2020, Permanențele omenității noastre – note de lectură la cartea “Isus al meu”, 22 septembrie, https://www.contributors.ro/permanentele-omenitatii-noastre-note-de-lectura-la-cartea-isus-al-meu/

 

Iordache V., 2021, Note de lectură la cartea “Despre destin”, 31 mai, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-note-de-lectura-la-cartea-despre-destin/

Fericiți cei inteligenți

 

Fericiți cei care nu pot gândi în duh de viclenie și cred că răul și binele se spun pe față pentru că nu li s-a dat să înțeleagă mai mult.

 

Fericiți cei care atunci când te apleci să săruți sfinte moaște și îți lipești tâmpla de ele îți spun simplu: să îți ajute sfântul, și te miruiesc firesc.

 

Fericite cele care rașchetează lumânari arse din lumânărar cu anii și stau mereu pe un scăunel lângă piciorul crucii cu o privire simplă și curată.

 

Fericiți cei care ascultând despre bani înțeleg că e vorba de fapte de bunătate sufletească fără să se le poată trece prin minte că ar putea fi altfel.

 

Fericiți cei care se duc în sate sărace venind de la oraș ca să se roage, să-și crească departe de ispite copiii și să se mântuiască.

 

Fericiți cei care văd “minunile” contrafăcute și nu se supără, pentru că le-au cunoscut pe cele adevărate.

 

Fericiți cei care își ajută dușmanii, se lasă furați, și se roagă pentru cei care le fac rău.

 

Fericiți cei care aud îngerul păzitor îndemnându-i la rugăcine și îl ascultă.

 

Fericiți cei care nu se întreabă de ce trupul și sângele lui Hristos uneori e mai dulce, iar alteori mai acrișor.

 

Fericiți cei care sunt bucuroși să își îmbrățișeze prietenii orice ar face ei.

Calea cea largă a mântuirii

 

Un om privea cum oamenii sărbătoresc cu atâta putere raportul dintre viețile care li s-au dat și rotirea pământului în jurul soarelui. Povestea că în primul an după convertire petrecuse acest interval de “An Nou” la Sihăstria Putnei într-o slujbă de toată noaptea cu moliftele Sf. Vasile. Ieșise de acolo întrebându-se contrariat ce căuta într-un astfel de loc, în care timpul e străin de lume fiind, totuși, pe lume.

 

La un an după aceea aceste molifte fuseseră îndepărtate de mireni, pentru că ele presupuneau postire, iar vremea sărbătorilor lumești nu era despre asta. Un timp le-a căutat fără să le mai găsească, iar apoi s-a bucurat numai că cineva, undeva, le face.

 

Calea cea îngustă a mântuirii e să te ții de casa ta, de mănăstirea sau parohia ta. La mănăstire ai parte de slujbele de noapte, la parohie de slujbe potrive după petreceri rezonabile, iar apoi de un pahar de șampanie și socializare. Calea cea îngustă a mântuirii e ca odată ce ai ales, să te ții de ce ai ales, cu tot ce înseamnă asta duhovnicesc, social, psihologic.

 

Unii creștini se bucură la fel de mult când se închină într-o biserică ortodoxă din Grecia, Italia, sau Germania ca în cele de acasă. Alții sunt tulburați de ceea ce diferă și au nevoie de familiaritate. Iar alții, cei mai buni, nu sunt tulburați de ce diferă între culturi și grupuri din țara lar, dar susțin activ viața împreună a casei unde li s-a dat să se afle.

 

Unii creștini trăiesc Sf. Liturghie în orice limbă, chiar și fără să o cunoască, alții numai în limba lor maternă. Iar alții, cei mai buni, o trăiesc în orice limbă s-ar ține, dar susțin și viața Bisericii în limba pe care au învățat-o în copilărie.

 

Rânduielile instituționalizate sunt garanția trecerii cu bine prin vremuri a corabiei creștinilor. Calea cea largă a mântuirii e a cerșetorilor care pot cerși oriunde în lume un pic de pâine. E a femeii cananeience care vrea și ea o firimitură de la masa stăpânilor. Nu există și nu poate exista o instituție a cerșetoriei, dar uneori în spatele acestor oameni se află un înger trimis de Hristos ca să afle ce facem.

 

Calea cea largă a mântuirii e să urmezi sfatul Părintelui Arsenie Boca, să mergi la Sf. Liturghii și alte slujbe la mănăstiri, iar la spovedit la parohie. Calea cea largă a mântuirii este înaltă știindu-și starea căzută, marginală și centrată pe Hristos, ascunsă fără a fi nevizibilă, liberă și în legătură cu toți și toate, iubitoare de acasă și de străini, grea și cea mai ușoară. Aduce puțin cu viața idioritmică, e mai vulnerabilă la ispitiri și depinde de viața împreună din mănăstiri și parohii, unde se prefac pâinea și vinul, unde se află ce este cu adevărat important.

USL2 – un success al societății civile românești

Prin societate civilă înțelegem acea parte din societate care votează, urmărește rezultatul votului între alegeri și acționează public pentru a corecta abaterile de la mandatul dat. Societatea civilă e formată din oameni din clasa de mijloc economică dispuși să investească o parte din resursele de care dispun în mod proactiv, pentru a schimba mediul politic.

 

Succesul societății civile constă în faptul că a făcut pe toți cei care voiau să arunce pentru bani România în brațele Rusiei și Chinei, cunoscuți generic sub numele de “gruparea GRIVCO” și aflați la originea evenimentelor din 2012, să se reorienteze către NATO și UE, tot pentru bani. Acțiunile oneste și dezinteresate ale societății civile au schimbat mediul intern social și cultural prin proteste de stradă, prin prezență în mass-media și mediile de socializare, prin organizare politică sub forma USR, PLUS, a altor vehicule pro-occidentale cu mai puțin succes, până la punctul în care, împreună cu minime susțineri externe și cu factorii geopolitici în context pandemic, au făcut nerentabile acțiuni de tip USL1.

 

Există propagandiști ai democrației liberale și există oameni care respiră natural democrația și libertatea. Cei din urmă constituie societatea civilă. Stimulările propagandistice din partea sistemului au fost secunde, cei care au protestat față de traiectoria autoritaristă orientată estic a României oricum ar fi făcut-o, poate numai cu mai puțin impact mediatic garantat și cu costuri personale și mai mari decât cele care au fost.

 

Societatea civilă nu trebuie să se simtă trădată prin faptul că organizațiile occidentale, state, UE, NATO, agrează soluția USL2 de azi, pentru că interesele de stat nu au nimic moral în ele și banii nu au miros, nici dinspre vest, nici dinspre est.

 

Disconfortul societății civile poate veni, eventual, din lipsa de acces la putere și decizie în interes public pe termen scurt. Dar poziția pe tabla de șah e mult diferită față de cea din 2012, jocul e în alți termeni, ai reformei pe care trebuie să o facă cei care cu disperare s-au opus ei până când instituțiile occidentale le-au garantat de facto că vor putea controla mai mulți bani decât cei pe care i-ar putea obține din exploatarea concetățenilor lor ținându-i în stare de subdezvoltare. Idealul unei guvernări de șapte ani, șapte vaci grase, emis de USL2, punctează numai teama de a pierde puterea mult mai repede. Ceea ce se va și întâmpla.

 

Nu e nimic nou istoric într-o astfel de situație, întotdeauna oportuniștii sunt majoritari numeric și migrează ultimii spre direcția de succes istoric, de unde bate vântul mai bine, fără să contribuie la tranziție. Cu cât ești mai oportunist, cu atât denumirea pe care ți-o dai e mai pompoasă, mai patriotică, pentru a compensa psihologic și în imaginarul publcului. Însă adevărul se vede, împăratul e gol și la putere.

 

Jocul oportunist va fi mimat până la finalul biologic al persoanelor, nu se mai pot face rocade. România nu va mai reveni la situații ca în 2012 pentru că SUA nu se vor retrage de aici ca din Afganistan.

 

Pe termen scurt există conflict de interese între societatea civilă și propagandiștii democrației liberale. Propagandiștii servesc statul în exercitarea puterii, ceilalți generează condițiile de existență a statului. În acest moment statul nu are interes să puncteze cinismul acțiunilor sale, decuplarea de moralitate, în timp societatea civilă are obligația să o arate și să impună corectarea atitudinii pe termen mediu și lung. Societatea civilă nu se va mobiliza în urma metodelor de seducție și incitare folosite în prezent de propaganda statului pentru a i se legitima și în viitor prin vot o ordine cu acces limitat. Ce vrem este o ordine cu acces deschis, ordinea caracteristică lumii occidentale. Nimeni de la putere nu poate pretinde explicit că ea nu e potrivită pentru România, iar agenda ascunsă nu ne interesează.

 

Mizele acțiunii civice de acum înainte pot fi altele decât cauze strategice, de exemplu monitorizarea atentă a politicilor publice pe domeniile de competență epistemică, sau construirea de noi vehicule politice, sau accentul pe propria dezvoltare. Plaja de noi vehicule politice nu se poate limita la USR, pentru că nu sunt reprezentate și interesele creștinilor pro-occidentali. Atât adepții religiilor tradiționale, cât și ai celor seculare trebuie să aibă reprezentare politică. Un vehicul creștin-democerat este esențial pentru buna funcționare a democrației liberale românești.

 

În competiția cu oportuniștii care mimează iubirea de libertate și patrie, excesiv reprezentați de coaliția la putere prin trădarea mandatului unei părți din cei care i-au votat, avantajul oamenilor din societate civilă e competența superioară, căreia pentru succes e cazul să i se adauge un realism mai susținut. Reforma morală a oamenilor nu e job-ul societății civile, ci al lui Dumnezeu, dar moralitatea este și va fi prezentă indirect în spațiul politic prin oamenii din societatea civilă. Moralitatea exclude orice tentație de semnalizare a vreunor virtuți și se manifestă prin fapte concrete.

Foto: Dan Mihai Bălănescu

Despre regenerarea morală și cultura anulării

 

Atât regenerarea morală, cât și cultura anulării au resorturi personale și numai secund, derivat instituționale. Ambele teme capătă vizibilitate public mare prin acțiuni instituționalizate, dar soluțiile la ele nu pot veni decât prin acțiune personală, discretă, și numai secund instituțională. Într-o societate care din rațiuni istorice tinde să acorde importanță excesivă statului și instituțiilor, care sunt principial deturnabile către alte scopuri decât cele pentru care au fost create, aceste lucruri banale din perspectivă creștină merită subliniate.

Regenerarea moralā este o împreunā lucrare, din acțiune liberā personalā susținutā de dragoste primitā în dar. Cheia e disponibilitatea de a accepta darul de la persoane obiectiv superioare în privința felului de a viețui, nu intrinsic, în care toți suntem egali ca valoare inestimabilă. La scara unei țāri nu poate exista un plan omenesc pentru regenerare morală, pentru cā izvorul dragostei nu e omenesc. Nu noi decidem starea şi evoluția unei națiuni, dar putem face tot ce depinde de noi începând cu noi înşine, fārā a judeca pe ceilalți şi susținând oamenii care ne-o cer personal, nu instituțional, generic. Acțiunile de felul celor caracteristice culturii anulării sunt încadrabile la categoria ispitiri, iar cheia de raportare la ele este ca pentru orice ispite, au un caracter personal și relevanță instituțională numai în măsura în care persoană joacă un rol institutional major.

În cazul unei personae oarecare, fără roluri cheie în instituția Bisericii, problema culturii anulării nu se poate rezolva din punct de vedere creștinesc prin acțiune grupală a Bisericii. Ea se rezolvă personal în fiecare caz în parte prin atitudine creștină, de la nevorbirea despre problemele care apar (pentru a nu duce mai departe răul), la acțiune corectă profesional în termenii obiectivității și standardelor academice, astfel încât alegațiile să fie evident de nesusținut în fața faptelor, și la trecerea cu vederea, generozitate față de persoanele care au făcut rău după ce situația e depășită. Rezultatul final e că toată lumea știe ce s-a întâmplat, dar într-un fel constructiv, neantagonic, iar atitudinea creștinească apare ca model implicit.

Palierul dezbaterilor instituționale poate fi util celor angajați politic sau civic, dar e secundar. În particular comisiile de etică nu pot avea nici un rol în această chestiune, componenții fiind angajați ideologic la nivel de prespupoziții în diferite feluri.

Nu ne putem aștepta ca organizarea socială pentru regenerare morală și acțiune comună împotriva culturii anulării să ducă la altceva decât a dus acțiunea asemănătoare de acest fel în secolul XX. Această ispită trebuie evitată, fără ca prin asta să renunțăm la comunicarea publică pe aceste teme, în cadrul dialogului civic characteristic unei democrații liberale. Comunicarea și dezbaterea sunt una, acțiunea concretă e altceva. Comunicarea și dezbaterea au valoare pentru a ține vie țesătura socială și antrenamentul minților în căutarea unor soluții. Pentru acțiune cu discernământ e nevoie de mult mai multe cunoștințe specifice contextului care nu pot fi deținute niciodată de grupuri sociale sau de instituții, iar dacă în vreun mod oarecare le-ar strange, nu le-ar putea gestiona.