Mi-a spus un prieten că dacă iubești puternic pe cineva, părinți, copii, apropiați, să te rogi astfel și vei primi căldura dulce a harului în inimă:
"Doamne, ajută-i pe [numele lor], știu că ai această putere, ajută-i pe măsura puținei mele credințe în Tine !"
După ce vei primi căldura nu te gândi asupra ei, n-o observa nicicum, și nu simți nimic despre ea, alungă-ți surprinderea sau teama sau recunoștința sau sentimentul că nu ești vrednic de ea, pentru că îți va fi luată. Ține-o doar în tine, cu încredere desăvârșită, ca pe un dar, atât cât îți este dată. Când n-o mai ai, stăruie din nou în rugăciune, fără să ceri nimic mai mult decât binele celor pentru care te rogi.
Amin!
RăspundețiȘtergere