Cuantumul diurnei în instituțiile publice: simbolul politicii publice de corupere

(pe contributors cu comentarii aici: http://www.contributors.ro/administratie/cuantumul-diurnei-in-instituțiile-publice-simbolul-politicii-publice-de-corupere/ )

Dacă vrei să corupi o fecioară ține-o înfometată o săptămână și apoi trimite-o cu 1 leu bani de buzunar să strângă ghioceii primăvara de lângă centura Bucureștiului. Dacă vrei să corupi un cercetător tânăr dă-i un salariu de mizerie la debut și trimite-l cu 13 lei pe zi pentru mâncare să ia probe de sol în greutate totală de 25 de kg zilnic cinci zile la rând într-o zonă montană poluată (să zicem la Roșia Poieni) cu plecarea 6:30 de la pensiunea unde se cazează și întoarcerea la 19:30.

De șapte ani [1] diurna pentru deplasări interne la instituții publice este de 13 lei, în timp ce pentru deplasări externe este în jur de 35 Euro în funcție de țară (155.4 lei la cursul BNR de azi). Explicația acestei diferențe de un ordin de mărime este următoarea: în timp ce în țară de poți “descurca” să mănânci de doar 13 lei pe zi în regim de muncă, afară ești constrâns să plătești tot ce consumi în mod corect.

Diurna astfel concepută nu își atinge scopul declarat de compensare a cheltuielilor suplimentare prilejuite de deplasare, ci își atinge scopul nedeclarat de a corupe angajatul de la stat. Statul cunoaște că în realitate cheltuielile suplimentare sunt mai mari, dovadă faptul că pentru oaspeții străini care vin în România în universități cuantumul diurnei este mai mare (în jur de 60 de lei pe zi). Dacă un cercetător român va merge în România pe teren cu un oaspete străin și vor sta la aceeași pensiune unul trebuie să mănânce de 13 lei iar celălalt de 60 de lei, la aceeași masă. Desigur, se poate sta și la mese separate, sau românul poate mâncă în cameră ce și-a adus la borcan de acasă, așa cum se întâmplă în pauza de masă prin instituțiile publice (unde în loc ca luarea mesei să fie un prilej de socializare între profesori și studenți sau șefi și subordonați așa cum este în orice universitate sau instituție normală fiecare se retrage în colțul lui sau pe bisericuțe sau ronțăie un covrig pe holuri. România este țara cu cele mai multe covrigării din lume, iar din România cele mai multe raportat la mia de locuitori le are probabil Târgu Jiu - comunicare personală).

De la Tăriceanu, la Boc, la Ungureanu și Ponta, cu toții au tratat această situație ca normală. Nimeni dintre prim miniștri sau șefii de stat indiferent de la ce universitate a provenit nu a considerat necesar să ia inițiativa pentru un nou mod de abordare. Am putea concluziona că indiferent de culoarea ideologică este o politică de stat să fie facilitată corupția mică și să fie creată mentalitatea coruptă între cei care lucrează la stat. În acest fel toți vor fi controlabili? Sau mai sunt și alte motive? Am citit undeva că în Rusia de azi pe mari zone de drum în afara localităților există restricții de viteză aberante, gen 40 la oră, astfel încât toți să încalce legea mergând normal. Dacă asta e adevărat, scopul ar putea fi același, ca toți cetățenii să fie culpabili sau să aibă în familie oameni vinovați că au încălcat legea.

Ceea ce cunosc mai bine este zona cercetării. Coruperea ca urmare a cuantumului diurnei interne are loc în diverse feluri în funcție de soluția adoptată. Soluții adoptate:

·         Faci mai puține deplasări decât e necesar, ceea ce duce la date bazate pe o metodologie proastă (mediul natural nu e constant, se schimbă în timp, trebuie să caracterizezi aceste schimbări mergând cu o anumită frecvență în timp și distribuție în spațiu, în funcție de problemă). Frauda constă în faptul că la raportare spui că a fost bine așa cum ai făcut. Rezultatele sunt din punct de vedere științific bune de aruncat la gunoi. Guvernul se acoperă cu procese verbale de avizare internă date de instituții și pune rapoartele inutile în sertar.

·         Declari că ai luat probele din teren de acolo de unde ar trebui să le iei (de ex. de la 5 km din vârful dealului), dar tu le iei de lângă drum, unde ajungi cu mașina ușor. Cu apariția GPS-ului această situație este mai ușor de controlat. Dar și datele spațiale se pot falsifica. Mi s-a întâmplat acum câțiva ani să primesc la raportare niște coordonate ale punctelor de prelevare care puse pe hartă arătau un tipar identic de distribuție în toate locurile vizitate. Erau făcute într-un software specializat, de o persoană care nu se obosise prea mult. Aveam de ales dacă să scufund întreg proiectul și să tensionez relații inter-instituționale, sau să mă fac că plouă. Am ales să acopăr gaura cu muncă suplimentară fără bani din partea echipei mele, repetarea prelevării și includerea a doar câteva vorbe din ce primisem de la respectivii în raport (de bine, desigur).

·         Pui mâncarea consumată pe factura de cazare a locului unde te cazezi. Dacă ai un audit pe fond, nu superficial, cineva o să constate că în același loc de cazare prețul urcă și coboară în funcție de prețul ciorbei și al cartofilor cu piept la grătar sau al faptului dacă ai vrut ciorbă de burtă sau de perișoare. Treaba asta merge pentru că cei la care te cazezi știu că tu nu ai cum să mănânci de 13 lei, ei au nevoie de clienți, iar cei care acceptă deconturile în instituțiile publice știu și ei situația. Ar vrea poate să nu își mai bată capul cu atâtea proiecte, dar nu au de ales pentru că sunt nebunii ăștia cu clasamentele gen Shanghai și se cer publicații serioase. Și ca să vezi, cine le fac? Ăia care merg mult pe teren. Asta generează relații anormale cu locurile unde te cazezi și o atmosferă mocirloasă în instituțiile publice.

·         Pui o persoană în plus la deplasare care de fapt nu participă și din cazarea participantului fictiv mănâncă ciorbele echipa care merge. Cu asta ți-ai asigurat constanța prețului de cazare. Muncești și pentru persoana respectivă ca să ai ce justifica la decont ca să fie credibilă cantitatea de muncă raportată pentru fiecare. Asta generează relații anormale în echipă între cei care merg mai des și cei care merg mai rar la muncă în teren și fals în acte publice. Dar ce e azi falsul în acte publice când toți studenții declară sub semnătură că lucrarea de licență e originală, munca lor, și în unele facultăți numeri pe degete pe cei care nu au plagiat nimic în ea?

·         Dai bani din buzunar ca să plătești masa pentru cei care nu își permit, în special pentru tineri. Ca să faci asta sistematic îți crești salariul ție ca director doar ca să ții proiectul în viață. Din afară rezultă că te-ai umplut tu de bani, pentru cine nu știe situația reală. Asta generează pe termen lung tensiuni în echipă pentru că oricine vrea să mănânce din banii care îi revin lui de drept, nu din banii dați de altul ca bonus informal. Oamenii se simt umiliți pe bună dreptate și devin suspicioși și nici nu plătesc taxe pe valoarea mâncării primite sistematic de la senior researcher-ul respectiv.

Or mai fi și altele, dar nu le cunosc eu. Dacă cel care citește acest text știe alte metode de a te “descurca” o invit sau îl invit să le facă publice, pentru ca statul să aibă o imagine completă a ce a generat prin politicile sale.

Din cele de mai sus rezultă că în cazul României am putea avea și o altă explicație, nu neapărat mutual exclusivă cu aceea că se vrea să facem oamenii controlabili, că vrem să îi avem pe toți la mână cu ceva cât de mic. Corupția mică apare ca o condiție necesară pentru funcționarea societății în condiții de reglementări proaste și multe. E un fel de ulei care face ca frecarea pieselor mașinăriei să fie mai mică, treaba să funcționeze cât de cât. Nu-ți moare mama pe masa de operația la spital pentru că n-ai dat ce trebuie cui. Încurajarea și tolerarea ei pe termen scurt ne permite să funcționăm ca societate, dar pe termen lung distruge moralitatea cetățenilor, scufundă societatea în anomie. Cine a furat azi un ou mâine poate fura un bou – cu mult mai multă ușurință. A way of life.

E eventuală creștere a diurnei va duce la o relocare a corupției în instituțiile de stat de la cei care practică formele de mai sus și altele către alte persoane prin faptul că se va abuza de o eventuală diurnă mărită. Se vor găsi cu siguranță destui care să facă deplasări fictive doar ca să își suplimenteze veniturile prin diurne, așa cum au făcut că să își obțină combustibil pentru mașinile personale, dacă ea va ajunge la o sumă suficient de mare. Toată discuția nu arată decât incapacitatea statului de a fi un bun manager și de a nu genera cu necesitate situații ineficiente, în special în condițiile unei imoralități generalizate, considerată normală acum.

Totuși realitatea instituțională este că nu avem și nici nu vom avea prea curând universități și institute de cercetare private care să trăiască din bani privați și care să pună diurna atât cât este necesar pentru fiecare caz în parte, la nivelul de decizie al celor care știu nevoile reale, care se confruntă cu situația reală, nu al celor care bat câmpii în mod etatist post-comunist de la nivel guvernamental, indiferent de partid. În aceste condiții trebuie făcut ceva. Nu știu ce, e treaba guvernului, a acestuia sau a cui o vrea. Poate o diferențiere în funcție de tipul de muncă făcută în deplasare.

Textul acesta poate fi privit și ca o cerere informală către guvernul României pentru a crește alocația de hrană cercetătorilor cu muncă grea în teren la un nivel care să ne permită să mâncăm fără să furăm atunci când muncim pentru România. Este adevărat că aceasta ține de agenda personală a mea și a celor din breaslă. Problema este însă reprezentativă pentru ce se întâmplă azi în România.

Notă:

[1] HG 1860/2006 CAPITOLUL II Indemnizaţia de delegare şi de detaşare Art. 9 Persoana aflată în delegare sau detaşare într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 5 km de localitatea în care îşi are locul permanent de muncă primeşte o indemnizaţie zilnică de delegare sau de detaşare de 13 lei, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte şi de autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea.