Dimensiuni ale problemei extremei drepte în România și implicații pentru creștin-democrația românească

În acest text enunț dimensiuni ale problemei extremei drepte în România și formulez problema pe care trebuie să o rezolva creștinii pro-occidentali pentru a avea un vehicul politic central.

O listă a dimensiunilor problemei extremei drepte în România poate include :

1.      Dimensiunea descriptivă istorică : descrierea exactă a evoluției grupărilor și circulația persoanelor după dispariția formelor instituționalizate în România

2.      Dimensiunea descriptivă actuală: descrierea grupurilor de nostalgici ortodoxiști autentici și a reinstituționalizării lor după schimbarea de regim în 1989. Care este ponderea și relevanța lor poltică reală, nu ca rezultat al punctelor 3-5.

3.      Dimensiunea propagandei ruse: vehicule finanțate pentru a transfera ideologia ortodoxistă rusă, relația lor cu ortodoxismul autentic din România (punctul 2)

4.      Dimensiunea contrapropagandei occidentale de stânga: vehicule finanțate pentru ideologii anti-religioase și în particular anti-ortodoxiste în contextul românesc, caracterizarea relației cu punctele 2 și 3.

5.      Dimensiunea contrapropagandei occidentale anti-ruse: vehicule finanțate pentru a bloca influența ideologiei ortodoxiste ruse, caracterizarea relației cu punctul 4.

6.      Dimensiunea manipulării interne pentru control și stabilitate în afara jocului democratic: cazurile Ligilor studenților de la București și Iași, protestelor din anii ’90, folosirea canalizărilor și etichetărilor pentru perenizarea autoritarismului și democrației dirijate în societate și universități.

7.      Dimensiunea reparației și memoriei istorice: descrierea reală a faptelor istorice, a fenomenului negaționist și a tendințelor de refacere a unei extreme drepte, relația cu punctele 1-6

Problema politică pe care au de rezolvat creștinii proocidentali în România este următoarea: cum să creeze un vehicul care să reprezinte interesele lor politice fără să poată fi asociați cu entitățile de la punctele 2 și 3, fără să intre sub incidența contrapropagandei de la punctele 4 și 5, fără să fie canalizate în jocuri de la punctul 6 și fără să lezeze, sau măcar să pară că lezează, sensibilitățile de la punctul 7.

Rezolvarea problemei ar putea implica:

·         Cunoașterea și încurajarea clarificărilor publice la punctele 1 și 2 la standardele științei istoriei și sociologiei. Nu poate exista nici un vehicul politic al creștinilor eficient câtă vreme există ambiguitate în această privință, orice ambiguitate va fi speculată în punctele 3-6 și într-un pas mai avansat respinsă ca periculoasă în punctul 7. Clarificarea realității la punctul 2 nu este de dorit pe termen scurt de către susținătorii propagandei de la punctele 3-5, dar este de interes strategic pentru toată lumea.

·         Separarea clară a planului teologic de cel civic și politic în viața socială. Rusia nu poate fi exclusă pe plan teologic și nu poate fi inclusă în starea sa actuală pe plan civic și politic. Cea mai simplă soluție este asumarea publică de către mireni preponderent a unei teologii a sfințirii vieții, a îndumnezeirii efective, cu minimizarea rolului teologiei discursive, academice. De altel îndumnezeirea efectivă este cel mai greu de făcut, aderența la discursuri teologice funcționând nu de puține ori ca o compensare a lipsei de efort duhovnicesc. Efortul duhovnicesc prin natura sa este în ascuns și nu pote fi folosită în demersuri propagandistice. Existența complementarității reale a celor două planuri (teologic discursiv și teologic nediscursiv) poate să nu fie parte din reacțiile civice și politice ale mirenilor, lăsând apărarea acestei zonei instituțiilor bisericești și clerului.

·         Evitarea faliilor ideologice occidentale interne. Orice demers de tip conservator va fi supus tirului propagandei de stânga finanțate din occident și va fi etichetat ca de extremă dreaptă. Este foarte economic să fie așa, pentru că e convergent în eficiență cu punctele 3 și 5, folosind aceleași resurse discursive. Conservatorismul nu se poate construi în România în aceste condiții, iar condițiile nu sunt sub controlul nostru. El a putut fi construit în occident înaintea apariției marilor falii de propagandă și contrapropagandă, acum doar este întreținut. Formula politică viabilă poate fi una de tip creștin-democrat.

·         Devoalarea demersurilor manipulative de miză mică, locală, de la punctul 6. Respingerea democrației dirijate și a instrumentelor ei de perenizare. Există aici o convergență de interese cu toată societatea civilă, creștină sau nu.

·         Susținerea explicită, dincolo de orice dubiu, a punctului 7, atât principial, cât și în legătură cu persoane și fapte anume. Operaționalizarea corectă și responsabilă depinde de succesul punctelor 1 și 2, descriptive. Nu este suficientă moral alinierea principială.

·         Insistența în discursul civic și politic pe integrarea valorilor creștine ortodoxe cu cele ale lumii libere în contextul istoric actual, ca formă de bună viețuire la un moment dat istoric, nu pe valorile creștine separat de cele ale democrației liberale. Orice susținere creștină separată poate fi deturnată de canalele de propagandă (punctele 3-5). Este o chestiune de trăire cu discernământ și de comunicare publică după un plan strategic pentru crearea unei imagini unitare, care traversează faliile validate în mintea publicului de propagandă și contrapropagandă.

În lumina celor de mai sus eforturile de construcție conservatoare din România (pe linia domnului Adrian Papahagi, partidului Alternativa Dreaptă, etc) trebuie restrânse și rebrănduite către creștin-democrație, ca demers de tip european, nu de tradiție anglo-saxonă. Diferența specifică ar putea fi integrarea valorilor creștine efective, din viața personală, în planul politicilor publice, fără un aparat argumentativ de tipul conservatorismului occidental, un pragmatism creștin. Orice comportament creștinesc este relevant politic, indiferent că e susținut printr-o viețuire de tip patristic sau una protestantă, că argumentat în teologie catolică, sau prin liberalismul clasic. Partidele în contextul actual românesc nu pot urma teologiilor academice. Vehiculele politice creștin democrate abandonate (Fundația Creștin-Democrată a domnului Teodor Baconschi, PNȚ-CD, PMP) pot fi fie reevaluate și integrate, fie transformate, cele încă existente, în competitori pentru ocuparea unei poziții centrale pe piața politică.

Depășirea sentimentului de jenă în aceste chestiuni, a automanipulării și a atitudinilor naive și reactive este o obligație a tuturor creștinilor inteligenți din România, pentru o viață bună.