Biciuirea preoților în timpul Sfintei Liturghii

 

Fiecarea telefon care sună în timpul Liturghiei e o lovitură de bici, fiecare moment de vorbărie e o lovitură de bici, fiecare iritare a noastră în fața acestor fapte prin care ne e deranjată rugăciunea în loc să sesizăm calvarul preotului e o lovitură de bici.

 

E adevărat că nu e sluga mai mare decât stăpânul și că cei care au ales să slujească lui Hristos au ales să vină peste ei suferința și umilirile, dar la fel de adevărat e că ne-am putea strădui să nu vină prin noi.

 

Unii provoacă, alții suntem numai neglijenți, alții credem că ni se cuvine, uitând că suntem slugi mult mai mici decât preoții lui Hristos, că relația nostră cu ei nu e ca între beneficiari și prestatori de servicii, cu împreună, cu toții, îi slujim Lui.

 

Există și alte modalități de folosire a biciului, pentru a izgoni pe cei și cele care au transformat casa Tatălui Lui în altceva decât ar trebui să fie. Nu ne e dat nouă să îl folosim astfel, dar nu încape îndoială că încercările vremurilor în care trăim nu sunt străine de asta. Vrem altfel de vremuri, atunci putem să ne grăbim să învățăm ceva din ele.

 

Porunca dragostei e cea mai mare și avem datoria să iubim pe toți cei care îi biciuiesc pe preoți în timpul Sfintei Liturghii. Adică pe noi înșine și unii pe alții, cu mai multă grijă și atenție la timpul ce ni s-a dat.

 

Hristos s-a înălțat !

Ortodoxism și liberalism: să fie cu dragoste

 

„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5: 9). Folosirea valorilor creștine în viața socială și politică e inevitabilă lumesc, dar idolatrizarea ideologiilor se poate evita. Idolatrizarea duce la război, iar duhul războiului nu e un duh de pace.

 

Ortodoxismul crește din virtuțile ascultării și smereniei, iar liberalismul din cele ale demnității și libertății. Nici unele dintre acestea nu sunt mai mari ca dragostea.

 

Numai cine cunoaște dragostea știe de ce duce lipsă. Cei puternici politic sunt acolo unde sunt pentru că au demonstrat în lupta pentru putere că nu țin seamă de dragoste. Ajunși acolo slăvesc idolul politic ortodoxist sau liberal, cu gândul că astfel își vor arăta dragostea și loialitatea. Cu toții se află în înșelare. Idolii politici nu pot fi scoși din lumea căzută, dar ei trebuie arătați ca ceea ce sunt. Dragostea când ai putere se vede din fapte pentru persoane concrete.

 

Capcana slăvirii nemăsurate a țărilor și popoarele în dauna persoanelor se vede când apare răutatea. Aceasta cale duce la distrugerea popoarelor. „Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.” (Psalmi 36: 37). Urmașii nu vor mai fi.

 

Când nu mai poți evita răutatea mai bine lași pe altul să conducă, sau te vor îndepărta oamenii. “Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ.” (Iov, 22: 29).

Contribuții civice despre ortodoxie și ortodoxism, 2013-2021

 Iordache V., 2013, Este bine pentru români că nu poate exista un dialog între știință și ortodoxie, 29 aprilie 2013, https://www.contributors.ro/este-bine-pentru-romani-ca-nu-poate-exista-un-dialog-intre-%C8%99tiin%C8%9Ba-%C8%99i-ortodoxie/

 

Iordache V., 2013, Pe unde a intrat diavolul în istorie? 28 octombrie, https://www.contributors.ro/pe-unde-a-intrat-diavolul-in-istorie/

 

Iordache V., 2014, Un argument pentru implicarea în politică a ortodocșilor eurofili, 14 aprilie 2014, https://www.contributors.ro/un-argument-pentru-implicarea-in-politica-a-ortodoc%C8%99ilor-eurofili/

 

Iordache V., 2014, Ce este Victor Ponta în Biserică, 24 octombrie, https://www.contributors.ro/ce-este-victor-ponta-in-biserica/

 

Iordache V., 2014, Între un pseudo-ortodox și un creștin alegerea rațională este Klaus Johannis, 8 noiembrie, https://www.contributors.ro/intre-un-pseudo-ortodox-%c8%99i-un-cre%c8%99tin-alegerea-ra%c8%9bionala-este-klaus-johannis/

 

Iordache V., 2015, Ortodoxie, adevăr, Imre Lakatos, martie, https://www.lapunkt.ro/2015/03/ortodoxie-adevar-imre-lakatos/

 

Iordache V., 2015, Prostia legionar-ortodoxistă a dat năvală în spațiul public: cazul Singer, 23 mai, https://www.contributors.ro/prostia-legionar-ortodoxista-a-dat-navala-in-spa%c8%9biul-public-cazul-singer/

 

Iordache V., 2015, De ce nu pun fundă tricoloră crucii, august, https://www.lapunkt.ro/2015/08/de-ce-nu-pun-funda-tricolora-crucii/

 

Iordache V., 2015, Liniște interioară creștină vs. liniște interioară hindusă, 26 august, https://www.contributors.ro/lini%c8%99te-interioara-cre%c8%99tina-vs-lini%c8%99te-interioara-hindusa/

 

Iordache V., 2015, Opinii după vizite la Cambridge şi în Ţara Sfântă, 12 decembrie, https://www.contributors.ro/opinii-dupa-vizite-la-cambridge-si-in-tara-sfanta/

 

Iordache V., 2016, Depre talibanismul științific și religios, pe bani și gratis, 9 februarie, https://www.contributors.ro/depre-talibanismul-%c8%99tiin%c8%9bific-%c8%99i-religios-pe-bani-%c8%99i-gratis/

 

Iordache V., 2016, Despre Kant din perspectiva sa târzie şi duhovnicească, 2 mai, https://www.contributors.ro/despre-kant-din-perspectiva-sa-tarzie-si-duhovniceasca/

 

Iordache V., 2016, „Altfel despre Părintele Arsenie Boca” – note de lectură, 28 mai, https://www.contributors.ro/altfel-despre-parintele-arsenie-boca-note-de-lectura/

 

Iordache V., 2017, Ce au de făcut creştinii mireni în chestiunea guvernării actuale, aprilie, https://www.lapunkt.ro/2017/04/ce-au-de-facut-crestinii-mireni-in-chestiunea-guvernarii-actuale/

 

Iordache V., 2018, Despre excomunicarea lui Hristos din Biserică, https://www.contributors.ro/despre-excomunicarea-lui-hristos-din-biserica/

 

Iordache V., 2018, Despre păstrarea harului când ești om de știință, 25 noiembrie, https://www.contributors.ro/despre-pastrarea-harului-cand-e%c8%99ti-om-de-%c8%99tiin%c8%9ba/

 

Iordache V., 2018, Politica lui Hristos, 19 decembrie, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-politica-lui-hristos/

 

Iordache V, 2019, Mafia filorusă românească supune Uniunea Europeană unui test de stress, 15 februarie 2019, https://www.contributors.ro/mafia-filorusa-romaneasca-supune-uniunea-europeana-unui-test-de-stres/

 

Iordache V., 2019, Despre ortodoxism, 17 februarie 2019, https://www.contributors.ro/despre-ortodoxism/

 

Iordache V., 2019, Tezaurul oricărei patrii, 18 martie, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-tezaurul-oricarei-patrii/

 

Iordache V., 2019, A fi creștin, a gândi și a performa operational, 15 iulie, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-a-fi-crestin-a-gandi-si-a-performa-operational/

 

Iordache V., 2020, Un reper pe drumul gândirii : luminişul dintre Biserica Luminii şi lumina statului, 17 aprilie, https://www.contributors.ro/un-reper-pe-drumul-gandirii-luminisul-dintre-biserica-luminii-si-lumina-statului/

 

Iordache V., 2020, Eroii acestei Învieri sunt preoţii noştri, 19 aprilie, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-eroii-acestei-invieri-sunt-preotii-nostri/

 

Iordache V., 2020, Cercetarea filosofică din perspectivă creștină, 29 mai, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-cercetarea-filosofica-din-perspectiva-crestina/

 

Iordache V., 2020, Despre “prigonirea” creștinilor în pandemie și fenomene conexe, 4 august, https://www.contributors.ro/despre-prigonirea-crestinilor-in-pandemie-si-fenomene-conexe/

 

Iordache V., 2020, Dincolo de ecumenism și ortodoxism, 21 august, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-dincolo-de-ecumenism-si-ortodoxism/

 

Iordache V., 2020, Permanențele omenității noastre – note de lectură la cartea “Isus al meu”, 22 septembrie, https://www.contributors.ro/permanentele-omenitatii-noastre-note-de-lectura-la-cartea-isus-al-meu/

 

Iordache V., 2021, Note de lectură la cartea “Despre destin”, 31 mai, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-note-de-lectura-la-cartea-despre-destin/

Fericiți cei inteligenți

 

Fericiți cei care nu pot gândi în duh de viclenie și cred că răul și binele se spun pe față pentru că nu li s-a dat să înțeleagă mai mult.

 

Fericiți cei care atunci când te apleci să săruți sfinte moaște și îți lipești tâmpla de ele îți spun simplu: să îți ajute sfântul, și te miruiesc firesc.

 

Fericite cele care rașchetează lumânari arse din lumânărar cu anii și stau mereu pe un scăunel lângă piciorul crucii cu o privire simplă și curată.

 

Fericiți cei care ascultând despre bani înțeleg că e vorba de fapte de bunătate sufletească fără să se le poată trece prin minte că ar putea fi altfel.

 

Fericiți cei care se duc în sate sărace venind de la oraș ca să se roage, să-și crească departe de ispite copiii și să se mântuiască.

 

Fericiți cei care văd “minunile” contrafăcute și nu se supără, pentru că le-au cunoscut pe cele adevărate.

 

Fericiți cei care își ajută dușmanii, se lasă furați, și se roagă pentru cei care le fac rău.

 

Fericiți cei care aud îngerul păzitor îndemnându-i la rugăcine și îl ascultă.

 

Fericiți cei care nu se întreabă de ce trupul și sângele lui Hristos uneori e mai dulce, iar alteori mai acrișor.

 

Fericiți cei care sunt bucuroși să își îmbrățișeze prietenii orice ar face ei.

Calea cea largă a mântuirii

 

Un om privea cum oamenii sărbătoresc cu atâta putere raportul dintre viețile care li s-au dat și rotirea pământului în jurul soarelui. Povestea că în primul an după convertire petrecuse acest interval de “An Nou” la Sihăstria Putnei într-o slujbă de toată noaptea cu moliftele Sf. Vasile. Ieșise de acolo întrebându-se contrariat ce căuta într-un astfel de loc, în care timpul e străin de lume fiind, totuși, pe lume.

 

La un an după aceea aceste molifte fuseseră îndepărtate de mireni, pentru că ele presupuneau postire, iar vremea sărbătorilor lumești nu era despre asta. Un timp le-a căutat fără să le mai găsească, iar apoi s-a bucurat numai că cineva, undeva, le face.

 

Calea cea îngustă a mântuirii e să te ții de casa ta, de mănăstirea sau parohia ta. La mănăstire ai parte de slujbele de noapte, la parohie de slujbe potrive după petreceri rezonabile, iar apoi de un pahar de șampanie și socializare. Calea cea îngustă a mântuirii e ca odată ce ai ales, să te ții de ce ai ales, cu tot ce înseamnă asta duhovnicesc, social, psihologic.

 

Unii creștini se bucură la fel de mult când se închină într-o biserică ortodoxă din Grecia, Italia, sau Germania ca în cele de acasă. Alții sunt tulburați de ceea ce diferă și au nevoie de familiaritate. Iar alții, cei mai buni, nu sunt tulburați de ce diferă între culturi și grupuri din țara lar, dar susțin activ viața împreună a casei unde li s-a dat să se afle.

 

Unii creștini trăiesc Sf. Liturghie în orice limbă, chiar și fără să o cunoască, alții numai în limba lor maternă. Iar alții, cei mai buni, o trăiesc în orice limbă s-ar ține, dar susțin și viața Bisericii în limba pe care au învățat-o în copilărie.

 

Rânduielile instituționalizate sunt garanția trecerii cu bine prin vremuri a corabiei creștinilor. Calea cea largă a mântuirii e a cerșetorilor care pot cerși oriunde în lume un pic de pâine. E a femeii cananeience care vrea și ea o firimitură de la masa stăpânilor. Nu există și nu poate exista o instituție a cerșetoriei, dar uneori în spatele acestor oameni se află un înger trimis de Hristos ca să afle ce facem.

 

Calea cea largă a mântuirii e să urmezi sfatul Părintelui Arsenie Boca, să mergi la Sf. Liturghii și alte slujbe la mănăstiri, iar la spovedit la parohie. Calea cea largă a mântuirii este înaltă știindu-și starea căzută, marginală și centrată pe Hristos, ascunsă fără a fi nevizibilă, liberă și în legătură cu toți și toate, iubitoare de acasă și de străini, grea și cea mai ușoară. Aduce puțin cu viața idioritmică, e mai vulnerabilă la ispitiri și depinde de viața împreună din mănăstiri și parohii, unde se prefac pâinea și vinul, unde se află ce este cu adevărat important.