Jocuri speculative? - updated

(pe contributors.ro aici: http://www.contributors.ro/editorial/jocuri-speculative/ )

Să ne imaginăm că Parlamentul va vota, totuși, favorabil proiectului Roșia Montana, sau măcar va lungi luarea deciziei suficient de mult ca să apară speranța pe piață că proiectul s-ar putea aproba. Lucrurile vor mai dura. De exemplu, dl. parlamentar Grapa (aici) a cerut informații specifice legate de proiect SRI și SIE. Nu cu mult timp în urmă și dl. Mihai Răzvan Ungureanu a cerut public guvernului lista cu persoane fizice și juridice române care dețin acțiuni în acest proiect (aici). Iar astăzi tocmai s-a revenit în privința constituirii comisiei parlamentare dedicate proiectului.

Cât ar crește în caz de aprobare a proiectului acțiunile la bursa din Toronto și care ar fi câștigul celor care au cumpărat la prețul foarte mic de după declarația d-lui Ponta că proiectul este închis? Volumul tranzacţiilor cu acţiuni Gabriel Resources a fost luni “de peste 8,9 milioane de titluri, cu mult peste nivelul obişnuit, de ordinul câtorva sute de mii de titluri, potrivit datelor de pe site-ul bursei din Toronto” (sursa din presă aici). O dată cu căderea prețului acțiunilor volumul tranzacționat a crescut masiv și se menține la un nivel ridicat (informații aici). O mică schimbare de acționariat, dar cine știe ce va urma.

La nivel de reacții media sunt multe lucruri confuze legate de aceste proteste. Pe un site extern foarte activ în perioada suspendării d-lui Băsescu de vara trecută, un site cu articole pe atunci susținând USL, puteam citi pe 31 august un atac dur la adresa d-lui Ponta și a USL în genere: “Paroxismul trădării” (aici). Un astfel de atac pare atipic pentru cei care susținuseră mediatic acțiunile USL în demersul de suspendare. În timpul protestelor contra proiectului Roșia Montana atacul mediatic continuă cu artilerie grea: aflăm că România e mai coruptă decât Congo, și vedem o fotografie mare cu dl Ponta (aici). Luni liderii USL cedează protestelor, dând impresia că au fost puși la punct de exigențele manifestanților și cele exprimate, contingent, pe site-ul dinspre răsărit. Dar, pentru ca totul să pară de-a dreptul suprarealist, marți dl Iliescu susține proiectul Roșia Montana și îndeamnă la înțelepciune, la consultarea specialiștilor (aici). Ni se spune că dl. Antonescu habar n-ar avea de industrie, că s-a grăbit. Cu o zi înainte, cum știm, și dl. Iliescu și dl Năstase criticaseră manifestanții...

Mulți s-au grăbit să declare victoria protestelor. Dacă vorbim de o victorie în sensul dezvoltării simțului civic la Români, atunci da, ne putem deja bucura de ea. Ne putem chiar și grăbi cu analize teoretizante. Ceea ce acum a avut probabil loc cu o doză de manipulare în spate poate folosi independent de intențiile celor din umbră ca model de succces pentru viitoare mișcări civice, adresându-se unor cu totul alte probleme. Oamenii au înțeles că pot avea succes, au căpătat încredere și vor continua. În ce direcție, este cu totul imprevizibil, de unde și anxietatea unora dintre politicieni (norocul lor că pentru o petiție cu CNP-uri și semnături, cele on line nu au nici o valoare juridică, îți trebuie aprobări speciale, și minim 100000 de persoane din cinci județe).

Dar dacă vorbim de o victorie în sensul respingerii proiectului Roșia Montana cuplată cu existența unui câștig financiar pentru statul român în urma renunțării la acest proiect, poate că este înțelept să mai așteptăm înainte de a ne exprima o opinie. Cine a câștigat și cine a pierdut financiar cu adevărat din această afacere se va vedea mai târziu. În acest moment avem de a face cu o suprapunere de reacții din interese exclusiv politice (exemplar e cazul d-lui Antonescu, abil deunăzi în a-l pune în off-side și pe dl. Oprescu când cu referendumul pentru problema maidanezilor), de reacții din interese economice (cazul d-lui Ponta, cu despăgubirile), de reacții alunecoase relevante atât politic, cât și economic (cazul d-lui Iliescu, pe contra cu Vocea Rusiei) și de joc la greșeala adversarului a celui care probabil că știe mai multe decât spune (dl. Băsescu).

După toate aparențele protestele au scăpat de sub controlul celor care le-au incitat din interese politice și/sau economice. Ceea ce deranjează cel mai mult clasa politică este că ele au devenit proteste anti-sistem (sau, pentru cine nu agreează termenul, împotriva politicienilor manipulatori și corupți). Cred că acesta va fi singurul câștig real pentru România. Și nu e puțin deloc.

În rest, jocurile financiare sunt prea mari ca valoare, la o scară de timp prea amplă și asociate unor state prea puternice pentru a putea fi perturbate major de proteste de stradă de câteva zile. Nici măcar politicienii de top nu le pot deranja, pentru că sunt robii intereselor politicianiste. Fac doar surfing pe valurile care vin, nu au capacitatea să le genereaze ei. În plus, sunt neputincioși în fața documentelor confidențiale întocmite în perioada tunurilor de glorie a celor care au preluat puterea după 1989.

Ne-am putea gândi că ceea ce ține cel mai puternic proiectul pe loc este necesitatea schimbării structurii acționariatului, dacă ne uităm la relațiile, metodele de a face afaceri și problemele acționarului majoritar al Gabriel Resources (aici). E dificil pentru o țară membră a NATO să facă afaceri cu firme în care sunt implicate persoane care ar putea avea în viitor probleme juridice în SUA. Deși e limpede pentru oricine că într-un stat european nimeni nu și-ar putea permite să aplice metodele folosite în Guinea. Sau poate că nu e limpede. De aici și neutralitatea prezidențială cu privire la proiect din ultima vreme?