In postarea veche catre care ati pus link am vazut ca folositi sintagma “opinii care conteaza mult pentru mine”. Rezulta de aici ca sunt si opinii care nu conteaza, sa conteaza putin. Am sesizat si la dl Aligica acelasi mod de inteleg lucrurile. Dansul raspunde uneori in acesti termeni unor persoane care comenteaza, ca este interesat doar de opiniile unora care au importanta pentru el. In ambele cazuri este vorba de o elita, culturala sau morala aici, ale carei opinii conteaza mai mult (pt dvs, pt dansul).
Pornind de la aceste doua exmple sa extragem ce este invriant. Ce ar fi general este structurarea gandirii in termeni de elita vs ne-elita, evaluarea diferentiata a opiniilor unora si ale altora. E un pattern de structurare a ratiunii omului, sau cel putin a ratiunii unor oameni.
Ipoteza mea este ca acest pattern exista si in modul de a gandi al oamenilor din categoriile pe care le enumerati in articol (oameni politic, judecatori, etc). Predictia generala daca ipoteza este adevarata este ca cei care nu fac parte din ceea ce considera acesti oameni elita au opinii care conteaza mai putin, sau care nu conteaza. Fapta obiectiva care confirma predictie este ca nimeni nu le spune manifestantilor ce v-ati dor dvs. Fapta se repeta, acum dupa ce a existat si anul trecut.
Diferenta fata de primele doua cazuri vine din continutul termenilor formali elita si ne-elita. Nu putem sti exact care este acest continut, dar cu siguranta manifestantii nu includ in elita lor pe manifestanti.
Parerea mea este ca problema este ancorarea intr-o gandire de tip elita – neelita. Daca acest mod de gandire tine de structura ratiunii in genere, nu il putem depasi, iar cei care nu fac gestul pe care il visam nu au nici o vina ca nu il fac.
Eu cred ca modul de gandire respectiv poate fi depasit doar prin dragoste. Problema nu este care este elita buna cu adevarat, ci sa ne iubim toti semenii destructurand la nivel profund termenii elita si ne-elita. Sa lasam acesti termeni la nivelul gandirii superficiale, unde avem nevoie de categorizarea oamenilor ca sa vorbim despre ei. Dar nu ca sa actionam sau nu in ce ii priveste.
De altfel se vede din ce scrieti ca dvs iubiti oamenii. Uneori insa reprezentarile de care suntem atasati ne pot impiedica sa de atinge scopul de a face bine oamenilor. Dar aceste reprezentari ne ajuta sa ne aparam in fata agresiunii celor care au alte elite decat ale noastre. Nu oricine are forta de a tine seama de toate opiniile oamenilor. In fond si cei care manifesteaza se considera pe ei insisi o elita, iar opiniile celorlalti, in particular ale celor din zone miniere, nu conteaza.
Acest blocaj nu poate fi depasit printr-un mod de gandire a carui structura este una din cauzele importante care genereaza blocajul.
cele bune,
Cetatean spune:
Spui ca: “eu cred ca modul de gandire respectiv poate fi depasit doar prin dragoste”. Cred ca nu aceasta este solutia. Dragostea pentru propria persoana sau pentru cei apropiati este cea care dicteaza (dragostea este selectiva si ierarhizata). Intr-o societate, in loc de cultivarea “dragostei” pentru oponenti ar trebui cultivate conduita morala si gandirea critica (renuntarea la “gandirea” dogmatica). Pentru aceasta avem nevoie de un sistem de educatie (produce efecte pentru MAJORITATEA populatiei) care sa puna accent pe gandirea critica, nu pe memorare mecanica (care favorizeaza gandirea dogmatica). In acest fel se va ajunge la situatia in care, pentru majoritatea cetatenilor, “opiniile care conteaza” vor fi opiniile sustinute de argumente, NU opiniile sustinute de persoane. Dogmele sunt universal acceptate datorita prestigiului celor care le proclama (“opinii care conteaza”), nu datorita valorii lor de adevar (adevar relevat in urma unui rationament critic).P.S. Evident, empatia trebuie si ea cultivata. Exista insa o diferenta fundamentala intre “dragoste” si “empatie”. Dragostea este selectiva si ierarhizata in timp ce empatia tine de fundamentele psihologice ale omului. Tocmai de aceea intr-o societate (pentru a obtine coeziune sociala) empatia este mai valoroasa decat dragostea.- Comentariul tău e în așteptare.
Virgil Iordache spune:
Aveti dreptate, am exagerat spunand “doar prin dragoste”. Varianta dvs este la fel de buna, imi vine minte exemplar Mircea Flonta, agnostic si moral. Cele doua variante mi se pare ca se sustin reciproc intr-o societate, cu metode diferite pentru a ajunge la coeziune sociala. Pentru credinciosi merge prima, pentru cei care nu cred cea de a doua. Dominatia sociala a oricareia dintre ele mi se pare ca duce la efecte indezirabile. Competitia dintre ele este foarte buna, daca este o competitie pentru a fi mai buni, nu pentru resurse educationale de la stat.Din punctul meu de vedere nu exista o incompatibilitate intre dogma si gandire critica, iti trebuie doar o teorie a intelesului putin holista, care sa dea sens propozitiilor in functie de discursul din care fac parte (stiintific, religios) si de scopul pentru care este folosit acest discurs de catre oameni. Printr-o astfel de teorie tipurile de cunoaștere pot fi clasificate în funcție de tipurile de scopuri și tipul de întemeiere care le furnizează contextul. Ilustrez mai jos cu două tipuri de cunoaștere.Cunoașterea obiectivă face parte dintr-un context practic și de întemeiere epistemică:Dacă vreau să ating scopul X (ex. manipulare a naturii) atunci accept că “Propoziție descriptivă” (adevăr științific) obținută prin „Metodă care satisface cerințe de comunicabilitate și testabilitate intersubiectivă”Cunoașterea religioasă face parte din alt context practic și de întemeiere:Dacă vreau să ating scopul Z (ex. mântuire, unire cu Dumnezeu) atunci accept că „Propoziție descriptivă” (adevăr religios, dogmă) obținută prin „Metodă care face apel la texte sacre și tradiție.”Adevărul științific și adevărul religios pot fi aparent incompatibilte (de ex. concepția cu privire la om), dar dacă avem în vedere contextul practic și de întemeiere a cunoașterii, ele operează în proiecte existențiale omenești diferite, la scări temporale diferite, iar aceste proiecte sunt cognitiv decuplate.Dar sunt de acord ca in termenii gandirii comune actuale (pentru ca si aceasta are dinamica ei) cele doua par realmente opuse. Însa aceast percepție vine mai mult din competiția pentru resurse alocate instituțiilor care susțin proiectele respective, înclin să cred.cele bune,
