Binefacerile nedreptăților

Trebuie să spun de la bun început că nu știu exact despre ce fel de nedreptate e vorba în acest text. Sunt unele sensuri ale cuvintelor care nu sunt surprinse de definiții, le delimităm cumva printr-o rotire discurisivă în jurul lor, prin incursiuni interogative, adesea fără să primim răspunsuri clare, care poate că nici nu pot fi date. Starea interioară care a generat textul a survenit în contextul contactului cu ideea că un om poate să nici nu tresară sufletește când suferă o nedreptate, și că aceasta ar fi un indicator de reală smerenie.

Cred că se poate însă preciza foarte clar despre ce nu e vorba aici. Textul nu susține nici perspectiva populista – “adică, noi, oamenii ăștia simpli suntem mult mai buni decât elita conducatoare, la noi se află adevărul și dreptatea, elita e coruptă și exploatatoare.” După cum nu susține nici elitismul, care “este pe exact același palier ca și populismul.” Dreptatea și nedreptatea despre care e vorba nu au o localizare socială bine precizată, nu e sunt nici difuze sau uniform distribuite.

E ceva vreme de când omenirea încearcă să scadă nedreptățile din lume, fără vreun succes aparent, ba chiar cu unele rezultate mai degrabă rele. Poate că o strategie mai bună ar fi să acceptăm faptul inevitabil al existenței lor și să vedem la ce ne-ar putea fi de folos.

Un prim avantaj al nedreptăților este că nu suntem noi cei care le facem. Mocirla e la ceilalți, noi stăm întotdeauna mai bine. Unui astfel de avantaj i s-ar putea reproșa că aduce a fariseism, dar rămâne cu o incontestabilă valoare psihologică. Întărește stima de sine. Rămâne de aflat cum anume fiecare având o stimă de sine relativ bună nedreptatea rămâne relativ constantă cantitativ în lume.

Un al doilea avantaj este că ne întăresc gândirea critică. Generează tot felul de probleme pentru care trebuie să ne punem mintea la contribuție ca să le rezolvăm. Asta ne face ageri, inteligenți, spre deosebire de mulți alții care sunt în genere mai proști ca noi. De obicei aceștia  sunt și cei care fac cele mai multe fapte nedrepte. De exemplu, ei sunt la putere, iar noi victime. Acest avantaj ar părea să aibă o singură inconsistență, cum anume se face că mereu victimele sunt mai inteligente. Să fie inteligența un dezavantaj competitiv ? Să predispună ea la o anumită naivitate ? Ori mai degrabă ea îndeamnă la atitudinea de contemplare a modul de manifestare al celor mai proști ca noi ? Și ce se întâmplă când suntem noi la putere, ne prostim dintr-o dată de alții percep acut nedreptățile noastre ?

Un al treilea avantaj al nedreptăților este că ne îndeamnă să reflectăm la natura puterii. Ceva e nedrept în raport cu niște reguli care există pentru că există o autoritate. Dacă libertatea e deplină nu se mai poate vorbi de dreptate și nedreptate. Nedreptatea pe care o resimțim poate să nu fie nedreptate în mintea celui care acționează într-un fel care nu ne convine, în măsura în care regulile după care se ghidează sunt altele.  Și ce se întâmplă când nu are nici un fel de reguli ? I se mai poate spune că este nedrept sau nedreaptă ? Acceptăm cuplul dreptate - nedreptate doar pentru că vrem să avem dreptul la putere asupra celorlalți ? Și luptăm împotriva nedreptății doar pentru că vrem putere ?

Un al patrulea avantaj al nedreptății este că ne obligă să răspundem la niște întrebări destul de incomode cu privire la natura organizării omenești. Poate exista o societate dreaptă pentru toți, în care toți să aibă puterea ? Dacă utopiile de acest fel sunt nedemne de vreun respect avem la dispoziție doar alternativa unei societăți nedrepte pentru cei mai mulți, toți cei care nu au puterea sau nu o pot controla ? Vrea cineva realmente ca nedreptatea pe care o suferă alții să fie îndepărtată ? Dacă da, cum de nu reușește niciodată ? Dacă nu, cum se face că se vinde atât de bine pe piața politică discursul împotriva nedreptății, al corupției, etc ? Sunt dreptatea și nedreptatea doar niște mărfuri electorale care au doar rolul să ne îndepărteze atenția de la problemele cu adevărat importante, ce resurse publice avem și cum le folosim, cine ia deciziile și cum putem influența luarea deciziilor ?

Un al cincilea avantaj al nedreptăților este că prin eșecul sistematic al oricărei implicări a statului în micșorarea lor ne arată cât de importantă este viața privată și comunitară separată de stat. Acolo se fac și desfac dreptatea și nedreptatea, prin ce se întâmplă acolo interpretăm și ce face statul. Acolo e fondul relațiilor umane care întrețin valorile comune la care ne raportăm când e să cădem de acord că ceva e drept și nedrept. Acolo putem spera să găsim nișe în care să ne simțim tratați în mod drept de cei din jur.

Probabil că nedreptatea apare din greșeala fiecăruia față de alt om în raport cu care avem o oarecare putere. Atunci de ce am da o putere uriașă unui om sau câtorva care greșind ar putea nedreptății milioane ?

Și totuși o dăm. Asta înseamnă că ceva apreciem la nedreptăți mai mult decât disconfortul pecare ni-l creează. Trebuie să fie vreo binefacere dincolo de ele.

Poate că binefacerea e că le putem suporta, iar asta ne dă un sens, de a nu le mai face și de a le împiedica. Chiar dacă niciodată nu vom reuși asta, cel puțin suntem pe drum. Când ne dispare nedreptatea din viață, când nu mai vedem așa ceva nici la alții, nici la noi, suntem terminați.

________

Notă: Mulțumesc editorului platformei pentru sugestii constructive pornind de la o primă formă a textului.