Pentru un creștin știința este o smerită încercare de deslușire a structurilor lumii.
Înțeleg prin lume obiecte și procese
naturale, culturale și mentale, iar în spatele acestei atitudini obiectivante,
detașate, dezinteresate, înțeleg mai ales ceea ce folosim în mod direct, ne e
la îndemână, ne aflăm în ea și putem vorbi despre ea în limbaj comun, obișnuit,
pe înțelesul tuturor.
Înțeleg mental în sens larg, cu referire
la toate obiectele, reprezentările și procesele interioare omului, observabile
prin introspecție.
Prin structuri înțeleg obiecte matematice
cu diferite grade de abstracție care au realitate în lumea mentală. Nu sunt
platonist, nu cred că obiectele matematice au o realitate dincolo de cea
mentală.
Încercarea este smerită deoarece structura
reală a lumii ne e probabil inaccesibilă, din diferite rațiuni, nu cred că avem
vreo șansă să producem cât de cât un model teoretic asemănător. Nu văd de ce
omul ar fi capabil de așa ceva, cu mintea lui inevitabil limitată. Cred că
toate modelele noastre sunt parțiale.
Pentru cine crede în Dumnezeu știința mi
se pare că nu poate fi decât respectuoasă. Pentru creștin a face știință
înseamnă a încerca să deslușească structuri în creația lui Dumnezeu. Creația
lui Dumnezeu e lumea, nu modelele teoretice ale omului, nu termenii teoretici
gen univers, atom, mitocondrie, molecule, etc.
Referatul biblic despre facerea lumii e un
mod inspirat de a vorbi despre lume. Ce înseamnă facere în acest text nu ne e
accesibil, așa cum nu ne e accesibil ce înseamnă relația de purcedere între
Tată și Sf. Duh sau cea parentală între Tată și Fiu.
Facem și noi oamen diverse. Asociat
discuției, nu putem face și preda știința altor oameni într-un mod neserios. Standardele
riguroase academice și de cercetare sunt o cerință spirituală înainte de a fi o
cerință organizațională.
Pentru a fi făcută serios știința are
nevoie, ca orice altă activitate umană, de resurse. Buna gospodărire a acestui
domeniu e ceva care folosește oricui. Între aceste resurse la loc de cinste se
află regulile academice de producere a măsurătorilor și scriere a textelor. Nu
poți spera să produci ceva serios cu privire la structurile creației lui
Dumnezeu bazându-te pe fapte imorale.
Din această perspectivă oamenii de știință
credincioși și cei necredincioși au interese comune. Cu toții vor rezultate
serioase, chiar dacă semnificația lor existențială e interpretată diferit. Cu
toții au interesul ca în școli să fie predată știința într-un mod serios,
arătând limitele și metodele de producere a acestui fel de cunoaștere.
Seminificația spirituală a științei,
dincolo de conținuturile ei pe care le cunosc doar specialiștii, probabil că
își poate găsi foarte bine locul la orele de religie. Unde la fel de
folositoare poate fi și sublinierea cazului particular al aplicării regulilor
moralei creștine în munca de producere corectă, serioasă a cunoașterii
științifice despre structurile creației lui Dumnezeu.
A face știință poate fi un subproiect existențial
al celui major, de mântuire. Poate fi o rucodelie.
Sursa foto:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu