Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

miercuri, 29 martie 2017

Bugetul cercetării trebuie să crească doar simultan cu standardele de implementare a proiectelor

România și-a asumat creșterea bugetului cercetării în termeni procentuali și există o presiune firească și din partea comunității cercetătorilor în acest sens.

Modalitatea cea mai eficientă, standard pe plan internațional, este partiționarea între o finanțare de bază și o finanțare prin competiție de proiecte. Finanțarea prin competiție de proiecte asigură eficiența cheltuirii resurselor, iar cea de bază întreținerea infrastructurilor majore și o stabilitatea minimală a resursei umane.

Arta managementului la scară mare este distribuția potrivită între cele două căi de finanțare. Comodă și ineficientă ar fi exclusiv finanțarea directă, fără competiție. Generatoare de foarte mult stres și instabilitate, dar local eficientă e finanțarea prin competiție.

În acest text vreau să evidențiez faptul că o creștere a finanțării pe bază de competiție nu poate avea succes decât dacă e însoțită de măsuri pentru buna implementare a proiectelor.

A existat în România o vreme în care unii cercetători raportau activități în n contracte prin care depășeau 24 de ore pe zi de lucru. Pentru a controla fenomenul managerii de programe ca UEFISCDI au cerut raportarea procentului din normă la fiecare contract on-line pentru fiecare persoană plătită nominal și asociat CNP-ului. Când cineva sare de 100% devine vizibil pentru monitorii de proiect în bazele de date.

Ce nu poate limita deocamdată administratorul de program este pontarea nereală a persoanelor. Tot ce se cere e audit financiar, nu de fond, adică legând resursele cu persoanele și rezultatele. Un audit de fond e foarte costisitor. Comisia Europeană prin sondaj face și audituri de fond.

Mingea e în curtea instituțiilor contractante. Dacă vor sau nu vor să ridice standardele de management al proiectelor. Nu se poate cere administratorilor de programe să facă totul.

La un flux mic de proiecte cum e acum deranjul organizațional e prea mare, dar în condițile reveniriii la fluxul din 2007-2010 și chiar mai intens, așa cum statul și-a asumat obligația și cercetătorii o doresc, ar trebui să fie o prioritate.

Unul din argumentele scăderii bugetelor pentru cercetare în contextul crizei economice a și fost că cercetarea e o gaură neagră, că nu produce mai nimic. Albirea găurii nu se poate face decât la scara instituțiilor, nu prin inițiativele fiecărui grup de cercetători în parte.

În acest moment standardele de implementare a proiectelor sunt la latitudinea fiecărui microgrup în parte în cadrul unei instituții și al fiecărei instituții în parte în cadrul sistemului.

O problemă majoră în universități este heterogenitatea prea mare a resursei umane și a standardelor de lucru între unități funcționale ale aceleiași instituții.

Ca să ții standardele sus lucrând cu un student doctoran sau cu o echipă dificultatea majoră, când ai resursel din proiecte e motivarea. Permanent există comparații - dar ceilalți uite cum fac, și obțin aceleași diplome / aceiași bani, etc.
Comisia Europeană cere rapoarte lunare de activitate cumulative la pontări care presupun rapoarte individuale cu care să le construiești. E un standard obișnuit în orice proiecte serioase. Nu este funcțional, generalizat, în nici o organizație cu misiune de cercetare din România pe care o cunosc.

Lucrănd cu institute românești unde standardele sunt mai joase am auzit adesea afirmații de genul "lucrăm cu voi nu pentru bani, ci pentru că se face știință". Adică pentru că ies niște publicații necesare, sau măcar e perspectiva să iasă. Asta în timp ce grosul banilor vine fără a face știință.

Soluția pentru sistem nu poate fi decât de la nivel de minister. Soluția organizațională nu poate fi decât top-down, politici de la vârful instituțiilor către bază. Soluția la bază e să fii motivat de valori, nu doar de bani. Dacă noi cei care am lucrat opt ani ca să obținem o diplomă de doctor care acum se obține în trei am sta să ne gândim la proporționalitatea eforturilor atunci n-am mai face nimic.


Nu hârtiile și banii contează, spunem, ci cunoașterea și să faci serios ce faci. Lucru cu care nu e de acord toată lumea, de unde situația de fapt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu