Ortodoxie și ortodoxism – note pentru o discuție

A Preliminarii: ocurența termenilor, moduri de utilizare, repere academice

 

Prezența termenilor în literature academică:

·       Orthodoxy AND Christian, 830 de ocurențe în Web of Science (titlu, rezumat, cuvinte cheie) 27 ianuarie 2023, autori din țări foarte multe. 891000 de ocurențe în Google Scholar (toate părțile documentului).

·       Orthodoxism, 6 ocurențe în Web of Science, toate cu autori români, 967 ocurențe în Google Scholar, autori din țări diferite.

·       Ortodixism, 0 ocurențe în Web of Science, 728 ocurențe în Google Scholar

 

Afirmație bazată pe ocurențe:

·       Termenul ortodoxism e produs în cultura română și a pătruns în literature academică produsă în alte țări.

 

Moduri de utilizare a termenilor ortodoxie și ortodoxism:

·       În multe utilizări în limba română termenii ortodoxism și ortodoxie sunt sinonimi. Termenul ortodoxism pare să fi fost format prin analogie cu cel de catolicism, protestantism (de exemplu Pantea 2011, pdf)

·       În unele utilizări academice termenul ortodoxism se referă la un „mod de manifestare a ortodoxiei sub formă naționalizată” pe baza unei ideologii (Tapalagă 2011, pdf)

·       Termenul ortodoxism în sensul de manifestare ideologizată este pus în alternativă cu ideologia creștin-democrată (de exemplul Cincu 2012, pdf).

·       Discutarea manifestărilor ideologice și identitare ale ortodoxiei se face adesea și fără folosirea termenului ortodoxism, de exemplu Lobonț (2009, pdf)

 

Afirmație bazată pe moduri de utilizare:

·       Termenul ortodoxism poate fi utilizat în mod rezonabil pentru a desemna manifestări ideologice și politice ale ortodoxiei, preferabil făcând referire explicită la înțelesul acordat termenului.

 

Repere academice ale descrierii manifestărilor ideologice și politice ale ortodoxiei:

·       Profesorul Lucian Turcescu, Universitatea Concordia, pagina Google Scholar

o   Lucrare din 2022 despre ortodoxie și democrație în teologia românească (pdf). Termenul ortodoxism nu este folosit în lucrare.

§  În lucrare citează dintr-un interviu personal cu Patriarhul Daniel luat pe când era la Iași în 2004 în care acesta formulează agenda pe model CD în România pe baza experienței din Germania.

 

B Perspectivă instituționalistă și utilitatea ștințifică a distincției ortodoxiei-ortodoxism

 

·       Ortodoxia ca spital al sufletelor, pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu.

o   Instituțiile esențiale ale ortodoxiei au rostul păstrării acestor tradiții și practici validate duhovnicește.

o   Instituțiile esențiale sunt stabile în timp.

·       Manifestările politice și ideologice evoluează secundar prin interacțiunea ortodoxiei la interfața cu procese sociale și politice în schimbarea lor istorică.

o   Etaje instituționale secunde se dezvoltă pentru a acomoda manifestările politice și ideologice ale ortodoxiei. Etajele instituționale secunde se schimbă odată în istorie, odată cu schimbările sociale politice, tehnologice, etc.

·       Evaluarea obiectivă a diferențelor dintre instituțiile esențiale și cele secunde nu se poate face din interesul societăților ortodoxe datorită consecințelor imediate sociale ale poziționărilor în privința utilității lor și riscului de clivaje (exemplu ortodoxism vs. creștin-democrație)

·       Evaluarea obiectivă a situației din România se face mai ușor din diaspora. Exemplare sunt lucrările domnului Lucian Turcescu. Din România se poate evalua obiectiv numai în măsura în care persoana nu e angajată politic (altminteri e în conflict de interese).

·       Evaluarea obiectivă este importantă pentru rezolvarea problemelor publice concrete care nu sunt explicit teologice și politice

o   De exemplu rezolvarea problemelor de mediu: soluțiile sociale vor fi diferite pentru arenele de acțiune cu interfețe ortodoxiste față de cele cu interfețe democratice (lucrul cu liderii, rețele de deținători de interse, comunicarea top-down și bottom-up), dar ancorarea teologic profundă a problemelor de mediu în valori creștin ortodoxe poate fi aceeași peste tot (de ex volumul Pentru o ecologie a transfigurării aici)

 

C Perspectiva duhovnicească asupra distincției ortodoxie-ortodoxism

 

·       Gradientul Marta (lucru, treburi) – Maria (rugăciune, partea cea bună).

o   Tensiunile problematice pe plan ideologic între opțiuni ortodoxiste, creștin-democrate, apar când există un exces de tip Marta.

o   Rugăciunea continua nu permite escaladarea tensiunilor între soluții de interfață socio-politică a ortodoxiei diferite.

 

·       Metafora corabiei Bisericii

·       Materialul lumesc, din creație, din care e alcātuitā partea lumeascā a corabiei este zona de preocupări a Martei.

·       Materialul se schimbā prin schimbarea istoricā și naturalà a lumii, și variazā geografic la același moment de timp.

·       Ortodoxismul și creștin-democrație țin de aceste soluții tehnice în schimbare.

·       Tensiunile inacceptabile duhovnicește vin din universalizarea soluției tehnice de construcție a părții umești a corabiei și competiție distructivā între inginerii constructori.

·       Alternativ, soluțiile politice pot fi private ca niște avioane de feluri diferite pe puntea unui portavion condus de Hristos. Fundamentul nelumesc e același, interfețele ideologice politice variază geografic și în timp adaptate la procesele reale lumești ale creației.

 

·       Judecata lui Solomon a celor două femei

o   Distincția ortodoxie – ortodoxism e sabia care va tāia copilul (Biserica) în douā. Spre deosebire de pildă, nici o mamā (creștin-democrați, ortodoxiști) nu renunțā, nici ecumeniștii/creștin democrații deschiși către lumea în schimbare, cārora le e de folos distincție pentru adaptarea interfeței actuale la lumea modernă, nici ortodoxiștii închiși care o neagā. De ce? Pentru cā nu iubesc copilul mai mult ca pe ei și interesele lor lumești. Înțelepciunea nu a mai cerut-o nimeni, acum e numai în cer.

·       Mântuirea depinde de dragostea lucrătoare care traversează toate tipurile de interfețe social-politice, instituționalizate sau nu, ortodoxiste sau democratice, de atenția pentru partea cea bună, a Mariei.

 

 

D Câștigul folosirii instrumentarului metodologic științific și filosofic (părțile A și B ale discuției) asupra planului duhovnicesc (C):

o   Soluțiile teologico-politice nu pot fi  numai top-down, ci pot fi și bottom-up, prin prezența difuză a oamenilor înduhovniciți în toate proiectele politice, cu implicații asupra tuturor culturilor organizaționale din societate. Diferențele de perspective mai mici prin difuzia socială neideologică a valorilor creștine fac manifestarea dragostei între oameni cu opțiuni ideologice puternice și diferite mai ușor de pus în practică.

o   Dezavantajul soluțiilor teologico-politice top-down e că induc clivaje sociale puternice, exploatabil geopolitic, și care pot perturba funcționarea instituțiilor esențiale pentru funcția de spital al sufletelor.

o   Din perspectivă civică poate avea loc o convergență firească a mirenilor cu opțiuni europene cu o agendă teologico-politică de tip creștin-democrat fără o canalizare top-down în acest sens/recomandare de la centru

o   Poate exista și o coevoluție între abordările teologico-politice top-down, elitiste, și un demers de tip bottom-up înduhovnicit. Demersul bottom-up poate detensiona social tensiunile dintre abordările top-down.

§  Tehnic se poate descrie prin procese de autoorganizare tip Hayek, North, în societăți cu majoritate creștin ortodoxă.

 

E Concluzii

·       Gândirea analitică, structurală și instrumentarul metodologic al științei permit descrierea cât mai obiectivă a situației în permanentă schimbare pentru validarea ei finală duhovnicească: în ce măsură reprezentarea formată cu mintea omului e compatibilă cu mântuirea.

·       Insistența absolută pe o interfață teologico-politică anume (ortodoxistă sau creștin-democrată) în timp istoric și/sau spațiu geografic e contraproductivă pentru mântuire.

·       Insistența pe schimbare acolo unde condițiile sociale interne lumești sunt favorabile unui anumit tip de interfețe, de exemplu ortodoxiste, e contraproductivă cu mântuirea.

·       Tratarea ca sinonime a ortodoxiei și ortodoxismului crește costurile de modificare inevitabilă a instituțiilor secunde de interfață socială și politică ale ortodoxiei, cu riscuri majore de conflict (conflictul Rusia-Ucraina)

·       Unitatea necesară într-o abordare cu arene de acțiune de diferite feluri ideologice, așa cum există în mod real într-o societate pe un teritoriu ca cel al Mariei, se face pe calea Mariei.

 

Acasă printre străini

“Noi suntem morți, ei sunt vii!” mai spuse călugărul cu ochi albaștri, iar apoi se duse către o doamnă care privea mormântul starețului Oanele. Prietenul meu avea fruntea lipită de pământul Părintelul Cleopa, iar apoi îl sărută. După o vreme s-a ridicat și am mers la Neamț.

 

E greu să alegi unde să mergi la Sfânta Liturghie în zona Sihăstria, dar pentru că erau puține mașini în parcare ne oprisem dimineață la Secu. După ce am coborât din mașină un om a venit să ceară o țigară. Cu părere de rău i-am spus că ne-am lăsat. Și eu aș vrea, dar nu pot, zise omul. Eu mai merg uneori pe munte, a zis prietenul și, știți, cum urci, se simte. Înțeleg, se curăță instalația, a zis omul,  și zâmbind îl privii de sus până jos.

 

În paraclis nu era aproape nimeni la început. Un fel de nebun al lui Hristos făcea ordine cu niște cuvinte pe care nu le puteai înțelege, dar îl urmai intuind ce vrea. La început s-a umplut biserica, apoi nu mai avea unde să arunci un ac nici în pridvor. Când a ieșit să tămâieze preotul a tresărit de bucurie că erau atâția închinători și ne-a binecuvântat, ieșind din rânduiala psalmului. Afară oamenii erau pe scări și trepte, iar în parcare nu l-am mai văzut pe fumător.

 

La intrarea în Sihla era un om care vindea gemuri și mere, stătea înfrigurat pe o bancă în apropierea lor. Nu cumpăra nimeni. Toată lumea intra la peșteră, se închina, se ruga și pleca. Pe potecă mai vorbeau, la peșteră tăceau. Un tată i-a spus șoptit băiețelului: ridică-te, să se mai roage și alții. Hai să luăm niște mere de la acest om, i-am zis prietenului. A luat vreo două kilograme. Săteanul aproape că a smuls cei zece lei din mâna lui, cumva glumind. Să aveți drum bun!

 

Apoi am trecut prin rai spre schitul Daniil Pustnicul. Duhul cuvioasei Teodora bătea ușor printre copaci, nici cuvioasa Parascheva nu era departe. Hai să ne rugăm la amândouă, i-am zis prietenului. Ca să respectăm ce am făgăduit. Hai. Timpul nu mai trecea, ici colo punctat de troițe și stânci înverzite. Chiar la intrarea în schit coborau câteva familii mai în vârstă. “Voi cei care sunteți tineri ar trebui să urcați mai repede, nu ca mine la șaptezei de ani!” Eh, ce să facem, a zis prietenul... Bisericuța era caldă, părinții și icoanele la fel. Oamenii veneau de departe cu probleme și rugăciuni. Străini fiind, nu ne-am băgat în vorbă, dar binecuvântare am primit. Ochii starețului întrebau parcă: cine sunteți? Tăcând i-am răspuns: ca și voi. Niște străini. Mulțumesc, a zis, și ne-a mai binecuvântat o dată.

 

Dacă tot am ajuns pe aici să mergem și la Sihăstria, i-am spus prietenului. Deși ne era frig și mâncasem numai câteva mere toată ziua, am făcut stânga de la intersecția drumului forestier cu cel asfaltat. După închinarea în biserică am urcat la Cleopa și Oanele, de Paisie Olaru uitasem că e tot acolo. Era ceva lume. Prietenul a așteptat, a sărutat crucea părintelui Cleopa și a mers la Starețul Oanele. Eu stăteam mai departe, îi priveam. Atunci a venit călugărul cu ochi albaștri. “Toată lumea vine aici, face o poză și pleacă! Nimeni nu se așează cu fruntea pe pământul mormântului Părintelui Cleopa, să plângă!” Prietenul a lăsat capul în jos. “Acesta (arâtând spre Oanele) era un bun gospodar, Marta! Știi de Marta?” Marta și Maria..., încuviință prietenul. “Maria e rugăciunea, Doamne Iissuse... Când am venit, acesta mi-a zis să fiu un bun gospodar. Dar și Maria să fie mereu...”

 

Călugărul plecă la alți oameni, iar prietenul se duse la crucea lui Paisie Olaru, căruia îi sărută fotografia. Văzând, călugărul a venit din nou lângă el. “Uită-te la el (spre Paisie), uită-te cum arată! Nu-ți vine să plângi când îl privești”. Amândoi îl priveau pe Paisie Olaru. În scurt timp lacrimile le curgeau pe obraji, n-am văzut cui mai întâi. Cu o privire bucuroasă, lăcrimau. După vreo două minute, cumva jenat, prietenul a pornit spre mine, care așteptam spre intrare. Călugărul cu ochi albaștri la fel, intimitatea rugăciunii și a lacrimilor fusese dezvăluită. Ne retrăgeam când am auzit din spate: stai, vino aici, și îi arătă mormântul Părintelul Cleopa. “Aici a așezat o femeie fruntea pe pământ și l-a auzit pe Păintele”. Ascultător, prietenul și-a dat jos căciula și a așezat fruntea pe pământ. Lacrimile curgeau din nou pe obrajii lor. “Noi suntem morți, ei sunt vii!” mai spuse călugărul cu ochi albaștri, iar apoi îi întoarse spatele și se duse către o doamnă. Ascultarea lui trebuia să meargă și ea mai departe.

 

Ne propusesem să citim câte un paraclis la mai multe icoane ale Maicii Domnului, dar ziua era pe terminate. Hai totuși și la Neamț. A fost bun gândul, pentru că era slujba Paraclisului. Ne-am închinat, am trecut pe sub icoană și ascultam slujba. Cu un ochi mai priveam la fereastră văzând cum se întunecă. Ceață și întuneric, condiții grele de mers cu mașina. Prietenul mi-a spus să mergem, pentru că se face târziu. Atunci a venit o mamă cu un băiețel. Acesta nu voia să treacă pe sub icoană, striga cu glas tare: nu vreau ! Încet mama l-a convins să se apropie. Părinții țineau slujba ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. N-am mai privit, însă la un moment dat am sesizat acea mamă rugându-se Maicii Domnului, iar copilașul stătea cuminte dedesubt. Minute în șir. După ce a încheiat, a trecut și ea și au plecat. Hai să mergem și noi, mi-a zis prietenul, se face întuneric. Văzând îngrijorarea lui am încuviințat. La ieșirea din naos am auzit amândoi din spate: mă părăsiți? N-am mai putut pleca, ne era rușine. Ne-am așezat într-o strană mai aproape de ieșire. Am stat până s-a terminat paraclisul și continua cu vecernia.

 

Pe drum până la cazare a fost destulă lumină, tot mai puțină. Ceața filtra copacii aplecați spre șosea, ocrotind călătorii.

 

Despre distincția ortodoxie - ortodoxism

 

Dumnezeu nu are nevoie de gândire analitică și de structuri arhitectonice discursive. Persoana Logos transcende modul de gândire uman, de unde și limitele oricărei reprezentări filosofice în teologie.

 

Când în situația noastră de oameni gândim analitic și structural efortul e de folos numai dacă urmează un efort similar de sinteză, personal sau în echipă, de reprezentare a întregului și validare a reprezentării sintetice în raport cu observațiile la scara respectivă de complexitate. Iată câteva exemple:

·       dacă vorbim despre teologie validarea e la scara cosmică și a nevizibilelor, cazul Sf. Isaac Sirul.

·       dacă vorbim despre mediu natural validarea e la scara tuturor proceselor de toate scările din mediu în interacțiune, așa cum sunt abordate în toate disciplinele relevante.

·       dacă vorbim despre mediu social validarea e la scara tuturor proceselor sociale de toate scările, de la psiho-sociale la mocroeconomice și politice.

 

Se poate observa cât de mult vorbim fără nici o acoperire, adică imitând parțial ce spun cei care au făcut o validare. Uneori cât de mult vorbim fără a înțelege ce vorbim, din varii motive și nevoi.

 

Un caz particular e distincția ortodoxie-ortodoxism. Valoarea ei analitică e numai prin sinteză a proceselor specifice fiecărui termen, duhovnicești vs. ideologice. Validarea ei e la scara socială macro și transcendentă/nevizibilă a societăților cu oameni care se angajează în diferite grade în viață creștină. Scoasă din acest proces de analiză-sinteză-validare distincția poate fi deturnată spre a face rău și a judeca. Așezată în acest proces poate fi de folos la înțelegerea cu mintea umană până la un punct a lucrării binelui și răului în lume. Validarea completă ca proces, cu posibilitatea de invalidare, se face la judecata de apoi.

 

Am mai putea observa că în disciplinele științifice validarea imaginii asupra realității descrise ca întreg livrate publicului nu e inclusă, numai cea la nivel mic ipotetic și teoretic, a părților întregului. Altfel spus, știința e comunicată și popularizată fără validare. Nu are de ce să se mire nimeni că adesea e invalidată existențial, prin experimentarea consecințelor viziunii respective asupra lumii de către oamenii care o adoptă necritic. Responsabilitatea suferinței respective aparține comunităților de oameni de știință și celor care adoptă un mod de gândire necritic.

 

Validarea descrierilor științifice ca întreg se poate face la scară de gândire filosofică, iar validarea modurilor de gândire filosofice se poate face la scară duhovniceacă. Instrumentarul metodologic al acestui test este de tip științific și filosofic, dar conținutul semantic nu este științific sau filosofic.