Despre autocontrol

Se discută destul de mult despre ce este libertatea, oamenii se bucură că există libertate acum mai multă ca altă dată. Și se ceartă între ei care libertate este mai grozavă. Se pare că cel mai mult le place libertatea de a se certa, de a se scuipa (fie și la figurat), înjura (fie și printre dinți), calomnia, da în judecată unii pe alții, amenința, băga la pușcărie, intimida, etc. Cu scopul final de a fi ei mai grozavi, de a domina, de a ieși că au avut ei și numai ei dreptate, de a fi aplaudați la scenă deschisă, când vor zâmbi superiori (sau se vor abține să zâmbească public, ca să fie cool până la capăt, votabili, dar asta le iese doar lui Ilici și Băsescu, uneori și lui Tăriceanu).

Unii pun accentul pe așa numita libertate negativă, de a nu fi restricționat de nimeni în deciziile tale private atâta vreme cât nu deranjezi pe alții. Mi se pare ok această libertate. Alții vorbesc despre libertate ca un fel de putere de realizare, de exemplu să ai resurse ca să poți să faci ce vrei tu, să ai bani și să fii puternic. Adevărul este că și aceasta surprinde ceva important, că degeaba am putere de decizie dacă nu sunt capabil să și pun în practică ce am hotărât. Vreau să merg la Roma să văd columna lui Traian. Dar nu am resurse să merg. Dacă nu am, libertatea negativă nu mi-a folosit la nimic. Rămân la mine în Drumul Taberei și mă plimb în jurul șantierelor de peste tot.

Un viciu este o nevoie a mea care mai mult mă controlează ea pe mine decât eu pe ea. Dacă sunt lacom la mâncare nu mă pot abține să nu mănânc excesiv, dacă fumez sufăr să nu fumez, dacă îmi place să beau beau până mă trezesc mahmur a doua zi, dacă sunt snob dau 20 de lei pe o cafea doar ca să fie că o beau (singur) la o cafenea de fițe, deși o puteam lua cu un 2 lei de la un automat și să o beau din mers spre job, sau 7 lei la o cafenea obișnuită, dacă sunt afemeiat o să zbor din floare în floare lăsând în urmă doar suferință, dacă sunt zgârcit o să îmi invit prietena la o cafea cu fundul pe un gard de piatră sau o bancă în parc și cu două cafele de la un automat, în loc să o duc undeva decent (nu că n-ar fi și asta ok dacă suntem la liceu și fără bani, sau sunt șomer sau așa vrea ea). Dacă sunt mândru și agresiv o să fac chestia cu scuipatul etc din primul paragraf până când cei care m-au votat o să se prostească definitiv ca și mine și o să facă toată țara la fel, prin ziare, pe forumuri, pe stradă în casă, peste tot. O țară înnebunită moral precum liderii ei. Etc.

Problema cu viciile este următoarea:

- dinspre libertatea negativă; când îmi exercit libertatea negativă cu ele e doar o aparență, decid ceva care nu aș putea în mod real să nu decid, sau aș suferi teribil dacă decid altfel, altfel spus ele mă controlează pe mine, nu eu pe ele; degeaba am libertate negativă, că nu îmi este o adevărată libertate pentru că am doar o aparență de decizie liberă.

- dinspre libertatea pozitivă; satisfacerea viciilor necesită resurse, multe resurse, depinde cât de intense și avansate sunt viciile (drogurile sunt scumpe, de ex., unul cu 2000 pe lună brut căruia îi place să bea, dar e și snob, o să ia un whisky fin pentru diseară acasă, nu o țuică două prune - dacă o mai exista), iar aceste resurse sunt bani aruncați pe fereastră, bani cu care aș fi putut să fac altceva; îmi restricționez foarte mult libertatea pozitivă de a face alte lucruri decât satisfacerea viciilor.

Dobândirea autocontrolului este o condiție esențială pentru folosirea libertății negative și pozitive. Pot să fiu singur și cu prietenele și prietenii mei pe planetă Pământ, un libertarian miliardar (zic libertarian pentru că sunt eu însumi un libertarian moderat), dar dacă sunt prins în capcana viciilor sunt doar un sclav. Al cui? Al meu însumi, dacă îmi place să spun asta. A ceva care este în mine, dar care disprețuiesc deși nu spun nimănui. Când încep să spun deja sunt pe drumul de a scăpa de acest mod de viață, de a dobândi autocontrolul.

În limbaj creștin viciul se numește patimă, iar dobândirea autocontrolului despătimire. Cine este despătimit este liber spiritual și va alege în cunoștință de cauză, liber, ce vrea să facă. Fie și să o ia de la capăt cu viciile. One more time. Să le studieze din interior. Fără despătimire facem filosofia libertății fără nici un folos, batem câmpii. Nu e necesar să ne ținem de limbajul creștin, dar am făcut această referire pentru că sunt mulți în societate românească familiarizați cu acest limbaj. Toată povestea cu ritualurile care generează atâta scandal din partea ateilor militant tine de o tehnică de dobândire a autocontrolului din partea participanților. A dobândi autocontrolul este o chestie de ani, dacă ai hotărât că vrei asta. Indiferent de unde pornești.

Acest este un articol în care am argumentat retoric că libertatea negativă și pozitivă depind în practică de libertatea spirituală. Așa cum cea pozitivă și spirituală depind în practică de cea negativă, dar din alte considerente. Și cum cea spirituală și negativă depind în practică de o anumită libertate pozitivă asigurată în dezvoltarea ta personală de alții, nu de tine. Nu ne naștem adulți. Cum spunea o comentatoare la un articol anterior, există de fapt o singură libertate, cu multe fațete, poate fi decupată în multe feluri.

Înainte de orice acțiune publică prima acțiune trebuie să fie una personală. Să trecem la acțiune: mult succes în dobândirea autocontrolului deplin !

P.S. Cineva îmi spunea în privat după articolele anterioare despre libertate că încerc să câștig încrederea oamenilor și apoi să mă folosesc de ei. Îndemnul la autocontrol este un răspuns și la această provocare privată, în sensul că cineva cu autocontrol deplin nu poate fi folosit. Este un om cu adevărat liber. În pușcărie (ce să mai zicem în libertate) nu își trădează prietenii oricât ar fi torturat, ba mai și declară apoi că a fost una din perioadele cele mai frumoase din viață, că n-a avut nicăieri mai multă libertate ca acolo. Simte minciuna cu ușurință. Nu s-a uitat la televizor toată ziua și n-a fost manipulat să devină nici isteric, nici paranoic, nici să rămână în mocirla viciilor personale pour toujours. Dar despre asta, altă dată.