Când
spunem că sursa bucuriei cerești este Dumnezeu, spunem ceva adevărat, dar care nu
poate fi înțeles foarte bine atunci când
spunem, pentru că ne-am depărtat de această bucurie vorbind, iar asta îndeamnă
și pe alții să vorbească și astfel să se bucure mai puțin.
…
(aici și mai departe tu care citești vei citi sursele de bucurie pe care le-ai trăit)
….
Descoperirea
celor înțelepte este o altă sursă de bucurie.
Uitarea
acestor surse este și ea un izvor de bucurie, limpezind mintea și păstrându-le
pe toate în viața de zi cu zi fără a le mai rosti. Sfinții din calendare numărabili
de noi sunt sfinți cu alte rosturi decât sfinții necunoscuți care pot fi
numărați numai de Dumnezeu. Cei necunoscuți țin o înțelepciune difuză, cei
cunoscuți una instituționalizată.
Iar cea mai mare
sursă este lipsa de atenție la fiecare dintre aceste surse și
la toate împreună și la uitarea lor, care vine cu totul numai în veșnicie. Abia
atunci putem înțelege cu adevărat că sursa bucuriei cerești este Dumnezeu.
