Situația din Parlament și primele acțiuni
politice după alegeri evidențiază cât de puțin se reflectă valorile creștine în
viața politică actuală, fie prin delimitare explicită de ele, fie prin asumare
de fațadă, neacoperită de fapte.
A aplica o ideologie conservatoare
clasică, pe linia Burke și a unor autori contemporani care derivă explicit din
acel mod de gândire mi se pare nerealist. Distrugerea structurii sociale în
ultimele două sute și ceva de ani din foarte multe țări e ireversibilă. Avem o
situație foarte heterogenă spațial de amestec între structuri vechi și noi,
între mentalități foarte diverse, cu defazaje istorice în spațiu la diferite
scări.
Pe de altă parte, e destul de limpede că
ceva nu funcționează în viața politică, lipsesc niște metanorme asumate de
toată lumea, ale bunului simț, ale responsabilității față de aproape. A lăsa
această problemă doar pe seama sistemului de educație și a organizațiilor
religioase nu cred că este o soluție, e nevoie și de o prezență politică a
acestor valori, în statul laic așa cum este el. Fără o astfel de prezență
dezbaterile nu capătă un caracter general, asociat unui interes public viu,
sunt capturate instituțional.
Provocarea ideologica a zilei ar putea fi
conturarea unei ideologii conservatoare (dacă vom folosi acest nume) realiste
și aduse la zi conceptual, fără iz de vechi, dar susținând valorile vechi
consacrate într-o lume în care valoarea noutății prin transfer nu neapărat
legitim din zona științei e un loc comun al mentalităților.
În continuare am să relatez o fabulă, iar apoi am să reformulez fabula în
termeni ideologici. În final o să fac câteva referiri la operaționalizarea unui
astfel de demers.
Fabula
Erau niște plăntuțe ciugulite mereu de
niște gâze și de aceea foarte supărate pe ele. Ah, ce frumoasă aș fi fără
gâzele asta, spunea plăntuța dimineața privind la găurile din frunze. Toată
lumea m-ar admira. Se grăbea să facă flori și semințe așa nemulțumită și mergea
din generație în generație cu acest of.
Gâzelor nu le păsa de plăntuțe, dar erau
foarte nemulțumite de mirosul și aspectul plăntuțelor moarte toamna. Ce
împuțiciune ! Uite cum se acoperă de micelii, se înnegresc de ți se face silă.
Ce viață am avea noi fără microorganismele astea descompunătoare. Am ronțăi
liniștite frunze, am duce-o ca în rai.
Microorganismele la rândul era nemulțumit
din cauza gâzelor, pentru că li se părea că au prea puțin de mâncare. Ce trai
am avea noi fără găuritoarele astea, câtă mâncare ar fi la dispoziție, am putea
merge în vacanță în Caraibe din economii, ne-am lua mașină nouă !
Plantele au pus gând rău gâzelor în
alianță cu ciupercile și au făcut rost de niște insecticide, iar gâzele au pus
gând rău microorganismelor și au făcut rost de niște antibiotice și fungicide.
Încă nu porniseră războiul, s-au acumulat stocuri de arme, Au început să
strângă cureaua și să facă datorii la bancă returnabile din producția anului
viitor. Asta a durat o bună bucată de vreme, întinzîndu-le nervii la maximum.
La un moment dat prin vot universal s-a
creat o alianță dominantă în parlament și gâzele au fost exterminate de pe fața
pământului. O iarbă mare și grasă s-a instalat, a atras atenția unei turme de
vite înfometate din preajmă care abia avea ce ronțăi pe sponci din frunzele
găurite ici și colo. De buluceală totul a fost călcat în picioare, cam ca la
Căderea Constantinopolului.
Morala: când nu ști ce servicii
neintenționate fac cei care te deranjează cu ceva, e mai bine să îți vezi de
viața ta. Altfel de va mânca vaca, sau ursul de la răsărit.
Actorii: plăntuțele, gâzele și
microorganismele sunt omul creștin tradițional, omul modern și cel post-modern
cu instituțiile lor. Nu neapărat împerecheate astfel. Puteți așeza
dumneavoastră în ce ordine doriți.
Reformularea fabulei
Ce ar putea propune să se conserve o
ideologie politică creștină adusă la zi ?
Structurile de putere distribuită
policentric de care depinde civilizația europeană, înțelegând prin putere
capacitatea de a influența oamenii atât în privința formulării scopurilor, cât
și prin furnizarea de resurse necesare atingerii lor, adică putere economică,
spirituală, a creației culturale, politică. Există multiple rețele suprapuse
spațial în care spațiul vestic și estic stau mai bine în diferite privințe la
scară europeană, așa cum sunt diferențe geografice și la scara României.
Aceste rețele fac posibilă derularea
proiectelor caracteristice tipului civilizațional, cu toate subproiectele sale
actuale exprimate prin diferite tipuri umane. Tipul uman modern și post-modern
sunt sub-tipuri ale celui caracteristic civilizației creștine alături de cel
creștin clasic. “Ecosistemul” cultural european în forma actuală funcționează
optim în prezența unor populații consistente din toate aceste tipuri
co-evoluate. Valoarea diversității vine din relațiile dintre oamenii cu
diferite mentalități, din limitările reciproce pe care și le aduc prin dialog
în spațiul public și care, pe de o parte, previn derapajele instituțiilor care
reflectă preponderent un anumit tip existențial și, pe de altă parte, permit
manifestarea creativității, a talanților, construind opere și proiecte de viață
cu materie primă din cele mai diferite domenii.
Diferența majoră dintre ce e la est de noi
și ce e în spațiul european e tocmai structura “ecosistemului” socio-cultural,
sau în termeni hayekieni caracteristicile ordinii grupului aflat în proces de
competiție cu alte grupuri. Complexitatea ordinii europene căreia îi aparținem
e mult mai mare decât cea a ordinii de tip rusesc. O ideologie conservatoare la
zi ar putea să ia act de diversitatea, complexitatea rezultată prin evoluție
culturală și să își propună conservarea condițiilor care fac posibil întregul
„ecosistem”, nu doar una sau alta din ramurile culturale. Cu asta s-ar putea
face și o delimitare netă ideologică de abordările holiste caracteristice
spațiului estic, un tip de organizare diferit de cel caracteristic actualului
moment de dezvoltare istorică a civilizației europene.
În acest moment pe piața ideologiilor
politice toată lumea pare interesată doar în victoria ramurii lor. Creștin
democrații sau cum vrem să le spunem ar putea fi interesați într-o abordare
care să permită dezvoltarea tuturor în limitele unui spațiu comun. Ca să fie
consistenți cu propriile valori creștinii nu cred că pot fi interesați doar în
victoria lor politică, nu pot trata chestiunea ca pe un război intern al
civilizației europene. Ei vor fi stimulați din est să abordeze așa pentru că
cei din est nu vor să se dezvolte tipuri noi de om în societatea lor. Ori la
noi deja există în masă, e nu doar nerealist să-și propună cineva revenirea la
o structură mai simplă a societății, dar și necreștinește cumva. Dacă pot fi
câștigați către alte valori e mai degrabă o chestiune de demers spiritual, nu
politic.
Despre operaționalizare
Avem patru ani ca cetățeni să punem pe
picioare o stângă reală și un partid creștin-democrat / conservator sau cum
dorim să îl numim, după gusturi și preferințe. Dacă vom reuși asta vom ieși din
starea de minorat politic. Dacă
nu, vom mai avea patru ani la dispoziție, ș.a.m.d., dacă nu apare vreun
eveniment extern perturbator.
Reideologizarea politicii ține de un
proces de maturizare socială. Nemulțumirea actuală față de un control accentuat
din partea unor instituții asupra statului e ca nemulțumirea unui copil că nu e
lăsat să facă tot ce vrea.
Nu ne oprește nimeni ca cetățeni să ne comportăm matur, adică să votăm, în
primul rând, și să votăm cu un calcul rațional strategic, nu mergând după fente
emoționale.
Să avem spor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu