Atât tăcerea, cât și vorbirea despre orice nedreptate
macro strigătoare la cer se bazează pe o viziune asupra lumii, a societății, a
modurilor lor de funcționare care e de natură științifică, filosofică și
completată de proiectarea reprezentărilor tehnice în limbaj comun. Din punct de
vedere al mântuirii ambele pot fi la fel de bine validate sau invalidate de
starea duhovnicească la care duce persoana cu o asumare publică sau alta, în
unicitatea contextelor ei de toate felurile. Resorturile validării sau
invalidării țin de rațiunile interioare, accesibile numai lui Dumnezeu, ale
deciziilor de acțiune discursivă, precum și de ciclicitatea cădere-pocăință a
fiecăruia, trecută prin nivelul instituțional, sau făcută în stilul vieții
pustnicilor. Prin urmare orice evaluare apriorică morală sau mai larg
funcțional duhovnicească a celuilalt în absența stării personale de văzător cu
duhul este mai degrabă speculativă și potențial o înșelare în baza imaginaței.
Dacă disputele sunt reale, atunci ele sunt prilej de dragoste din partea
prietenilor comuni, dacă sunt cu rol de comunicare și paideic, atunci sunt
prilej de învățare din partea prietenilor comuni.
Moralitatea se poate aplica entitāților sociale complexe
numai pentru cineva care se identificā elitist cu o astfel de entitate și
acționeazā ca portavoce a ei. Cazul Putin e exemplar, are propria lui
"claritate moralā". În ce registre o poți contracara?
·
registrul simbolic în
oglindā, dar cu o moralitate realā. E posibil autentic numai când ai aceleași
presupoziții socio-culturale, dar ai acces la adevārul moral. Avem preocupārile
de claritate moralā din Ro. Aceastā acțiune e reactivā, va fi mereu în urma
grozāviilor putiniste și în mod necesar în conflict cu frații ontologic sociali
AUR-Teodosie.
·
printr-o ontologie
socio-culturalā asumatā diferitā, sā zicem linia liberal clasic-creștin
ortodoxā Steinhardt. Asta e mult mai aproape de modernitate și științe și
cupleazā la valorile occidentale nu numai contingent, ci profund. Ea e
convergentā cu o abordare de tip Boca, unicitate, creativitate. Moralitatea
aici e proces personal și inter-personal, iar sistemele și fenomenele complexe
sunt inevitabil hibride moral la scarà macro. Nu sunt amorale, ci au din toate
felurile de fapte. E Biserica moralā? Se ia bob cu bob și se vede cum e, asta e
gândirea, destul de evanghelicā. Schema 1 zice cā da pentru cā e condusā de
Hristos, iar ce e evident imoral e plasat în afara Bisericii, sau e îndrācit,
etc.
Schema 1 duce la o propagandā monotonā pro-con, schema 2
tinde spre downscaling la firul faptei și acțiune moralā eficientā local,
propaganda fiind lāsatā pe seama spin doctors profesioniști.
Toate schemele care existā au evoluat cultural pentru cā
oferā niște avantaje în anumite condiții de mediu. Ele nu au o valoare în sine,
ci în raport cu probleme de rezolvat. Nu e mai mare un umanist operând cu
schema 1 decât omul de științā deschis cultural operând cu 2, sunt planuri
incomensurabile, iar pe nișe academice sortārile sunt cu criterii diferite.
Folosul moral și utilitatea lumeascā se vede din fapte, care depind de
înțelegerea populației de viziuni asupra lumii, mult mai multe de douā. Niciuna
nu e sacrā.
Abordarea despre "claritate moralā" servește
interesele Bisericii în starea ei instituționalā actualā pentru unitate pe
partea cu Patriarhia ecumenicā, iar cea liberal clasicā - Steinhardt servește
interesele instituțiilor statului în forma lor actualā Nu existā în sens propriu interese ale țārii,
care e un sistem complex cu autoorganizare pe multiple scāri, dar diversitatea
viziunilor și centrelor de influențā poate fi de folos pentru adaptabilitate la
turbulențe externe. Tehnic avem un mic haos determinist cu o bifurcație
culturalà internā care permite delimitāri și asumāri culturale mai clare, de
folos pentru transmitere spre cei cu nevoi de identitate culturalā de scarā
micā. Se poate și identitate de scarā naționalā complexā cu integrare globalā
pentru procesele relevante, integrând proiecțiile simplificatoare ecleziale sau
statale.
Din perspectiva țării agitația verbalā a oamenilor vis a
vis de rāzboi cu alinieri de o parte sau alta e beneficā social ca supapā și
învāțare socialā, are efect net nul geopolitic la scarā naționalā la o evaluare
cu scara de timp de câteva luni prin compensare brownianā, degajā o
"cāldurā" de preocupare care e mai bunā decât cinismul sau nesimțirea
și poate fi sursā de idei sau exemplu didactic de erori pentru cine observā de
pe margine. Are în spate interese personale, grupale sau instituționale la fel
de legitime ca cele de stat. Omenirea nu e formatā din oameni de stat, e treaba
statului sā poatā lucra cu o societate vie. Cea mai bunā modalitate de
liniștire e ca oamenii sā aibā treabā, iar pentru asta trebuie lāsați sā-și
vadà de treabā și sā aibā cu ce și de ce sā lucreze. Se poate lucra la climatul
de lucru, e mai scump, dar dā rezultate, spre deosebire de ieftina
culpabilizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu