Nu poți crede în Dumnezeu prin decizia ta, deliberând. A crede în Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu. Într-o anumită împrejurare a vieții primești acest dar. Te instalezi într-o relație cu El. Nu mai folosești acest cuvânt cum ai folosi un termen teoretic dintr-un domeniu străin ție, din niște texte naive sau poate abstracte care pot fi adevărate sau nu. Ci denumești prin acest cuvânt pe El, pe cineva concret, cu totul și cu totul prezent. El este aici.
Te depărtezi de El, îl trădezi, îl pierzi, iarăși ți se descoperă, dar nu mai poți trăi fără El, ignorându-L.
Te depărtezi de El, îl trădezi, îl pierzi, iarăși ți se descoperă, dar nu mai poți trăi fără El, ignorându-L.
Ca întotdeauna atunci când ai o stare de bine, vrei să îi faci și pe ceilalți să se simtă la fel. Devii mai generos. Ai vrea să schimbi lumea. Ai vrea să le împărtășești din bucuria ta.
Ce naivitate folositoare pentru tine să te pui pe treabă și să faci asta ! Vei fi tăvălit de diavol fără milă ! Cu sau fără conștientizarea acestui fapt de către cei prin care se va face. Iar uneori cu cele mai bune intenții, în mintea lor rațională.
E ușor în această stare, la început de entuziasm, să îți supraevaluezi puterile. Atenție, puterea pe care o simți nu e de fapt a ta ! Nu poți acționa direct către persoanele pe care vrei să le ajuți, dacă vei face asta nu vei reuși nimic de folos lor. Cel mai eficient este să acționezi prin El, pentru că de acolo îți vine puterea pe care o simți.
După eșecuri repetate ale acțiunilor directe, percepute de ceilalți ca prostie, sau clacare psihică în fața greutăților vieții, demnă de compasiune, sau ca incapacitate de adaptare, sau ca lecții pe care vrei să le dai din mândrie, sau ca prefăcătorie pentru scopuri egoiste, sau ca anacronism, sau ca fariseism, ori ca mascaradă ortodoxă, așadar tot ce vrei și ce nu vrei, judecări de mare folos pentru tine - dar nu și pentru ei, vei descoperi că cel mai puternic ajutor pentru altul este să-i ceri Celui care ți-a dăruit ție bucurie credinței să îl ajute El pe altul. De exemplu pe dușmanul tău. "Vrei să ști ce părere are Dumnezeu despre tine? Uită-te ce părere ai tu despre aproapele tău. Care este aproapele tău? Păi, care ar fi omul care îți place cel mai puțin pe lumea asta? Acela este aproapele tău !". Oricât de absurd și de irațional ar părea cuiva care nu crede, funcționează. În limbaj tehnic duhovnicesc se numește rugăciune pentru altul.
Nu e vorba de ajutor solicitat cu privire la ceva factual, pe care îl vei da atunci când îți este cerut, ci e vorba de ajutorul pentru ca și celălalt să creadă în Dumnezeu. Ajutorul care nu îți este cerut. "Învăța-voi pe cei fărădelege căile tale" (Psalmul 50). Da, dar nu oricum, ci cu grijă.
Nu e vorba de ajutor solicitat cu privire la ceva factual, pe care îl vei da atunci când îți este cerut, ci e vorba de ajutorul pentru ca și celălalt să creadă în Dumnezeu. Ajutorul care nu îți este cerut. "Învăța-voi pe cei fărădelege căile tale" (Psalmul 50). Da, dar nu oricum, ci cu grijă.
Dragi fani ai rațiunii, nu o idolatrizați ! V-o spune un fost idolatru al rațiunii. Nu este nimic rațional în a primi un dar. Dacă atunci când îl primiți vă imaginați că l-ați meritat, un dar de orice fel, fie și o floare, atunci acela nu este un dar. Ci o plată. Dumnezeu nu plătește pe nimeni. Prietenii nu plătesc, ei dăruiesc. Doar partenerii de afaceri plătesc.
Nu eu decid cu privire la dar. E ca și cum aș fi vrut să decid să mă nasc. Pot să întorc pe toate fețele faptul că m-am născut, să creez modele biologice, psihologice, sociale, istorice, filosofice, religioase, dar să mă nasc nu pot. Rațiunea operează în cadrele unor evenimente care îmi dau posibilitatea de a viețui. Ea mă ajută să caut ce îmi doresc, să cer ce îmi doresc, să obțin pe o piață economică unele bunuri și servicii, dar să primesc lucrurile cheie din viață nu.
Când un om are o viață sfântă el poate ajuta și pe alții să primească daruri. Nu cred că poate exista bucurie mai mare decât de a convinge pe Dumnezeu să dăruiască altora ce ți-a dăruit ție, credința în El și pacea asociată ei. Nu cunosc această bucurie, dar știu că există. Când o ai, te dăruiești total.
"Credința este un dar, însă este și o nevoință. [...] darul credinței pe care l-am primit poate fi înmulțit și trebuie înmulțit." Pentru aceasta fiecăruia dintre noi ne sunt de folos rugăciunile celorlalți. Sau cum spune noul Papă pe Twitter: Continuați să vă rugați pentru mine ! Nu degeaba Patriarhul Ecumenic merge pentru prima oară după Marea Schismă la întronarea Papei la Roma. Sub semnul credinței, smereniei și dragostei.
Să ne bucurăm !
Sursa citatelor:
Baștovoi S., ier., 2010, A iubi înseamnă a ierta, Ed. Cathisma, București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu