Azi am făcut o prezentare cu privire la teoriile evoluției într-un cadru interdisciplinar de dialog între religie, știință și filosofie, punctând stuctura fină a teoriei evoluției și diferențiind componenta științifică de utilizările ei ideologice în ceea ce în spațiul public se numește evoluționism.
Am primit cu bucurie punctele de vedere exprimate de profesori universitari ai facultății de teologie ortodoxă cu privire la teoriile evoluției, așa cum au fost prezentate, în sensul că nu ele deranjează, ci utilizarea ei ideologică, dincolo de granițele legitime ale discursului științific.
Din perspectiva a ce este redat în textele sacre cu privire la facerea lumii, nici un fel de excese nu sunt dezirabile: în sensul interpretării excesiv de literale a Sfintei Scripturi sau a interpretării excesiv de libere, care lasă frâu liber imaginației. Mesajul fundamental al textului Facerii este că lumea a fost creată de Dumnezeu. Detaliile cu privire la proces ne pot fi cunoscute complet de către mintea umană, ci doar aproximate prin structuri raționale aflate în permanentă schimbare, adică prin ceea ce azi numim evoluția culturală a cunoașterii științifice.
S-a exprimat și ideea că timpul în sensul naturalist este mai degrabă un construct abstract al minții umane, care poate fi gândit și regândit odată cu schimbarea teoriilor științifice, a felului în care încercăm să reconstruim cu puterea minții realitatea lumii. Nu se pune problema echivalării termenului timp din științele naturii cu timpul din viața duhovnicească.
Subtilitatea și deschiderea abordării ortodoxe a acestor probleme este un indiciu de superioritate spirituală, de autenticitate a demersului duhovnicesc, în raport cu polarizarea artificială, simplistă, șiconflictuală, din societățile anglo-saxone dintre evoluțioști și creaționiști, polarizare care a contaminat și societatea românească.
Am găsit înțelepciune și atitudine de căutare a păcii, pentru binele duhovnicesc al oamenilor.
Cu privire la anatematizarea unor presupoziții ale oamenilor de știință poziția a fost, din punct de vedere eclesial, că este ceva ce nu ar trebui făcut la nivel de preoți dacă ierarhii nu o fac, iar pe fond punctele de vedere au fost împărțite cu privire la caracterul actual sau nu - necesitând actualizare deci - al canoanelor respective. Rămâne o chestiune deschisă gândirea relațieo dintre comportamentul stochastic în unele procese naturale și modul de manifestare a Proniei, absența întâmplării în ce privește apariția omului ca persoană.
Doamne ajută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu