S-a făcut lumină. Când noaptea se termină, se face lumină. Te
întrebi cum de poate exista o altă cale decât calea luminii. Este ca o ieșire
dintr-o capcană întinsă de la începutul vieții de cineva într-o lume moartă, cum a fost
lumea comunistă, sau este lumea consumistă. În puțina ei mișcare părea vie,
acum însă cât de statică pare că este. Repetitivă. O batere a pasului pe loc, din
loc în loc, și de la capăt.
S-a făcut lumină. Este un început de drum, dar și un sfârșit
de drum. Lumina există prin încredere, este alt fel de a fi. Lumina se
manifestă și prin depărtarea de întuneric, de umbre, de neclaritate. Prin
depărtarea care apropie, plină de pace. Rămâne în urmă cine nu poate veni
spre lumină, dar este mai aproape de tine decât era înainte, când părea
aproape.
Este surprinzător să afli că
omul poate trăi oricum, că felul de a trăi de care se ține pentru că s-a născut
și a crescut cu el nu are nimic necesar. Omul poate să urce spre lumină sau să
coboare dinspre lumină. Ca să urce trebuie să meargă, să fie activ. A fi activ
nu înseamnă a repeta la nesfârșit același ciclu de activități. Spre moartea
fizică, inevitabil, poți și să urci, nu doar să cobori. Ce se află dincolo de
dealul din față, de muntele din față: o vale adâncă, poate de netrecut, sau
doar epuizantă, ori un urcuș mai departe? Alegerea drumului este importantă. Unii
oameni sunt văi în care te afunzi, alții sunt creste alături de care urci mai departe.
Caută creasta. Faptele îți arată cine este creasta, și vorbele în momentele
importante. Valea este minciuna, prefăcătoria, raportarea doar la sine însuși, plăcerea
fie și o singură dată de a face sau a spune rău. Valea este lăcomia de orice fel ar fi ea și lupta pentru a nu pierde bunurile care te satisfac. Dintr-o astfel de vale când se află în ea omul nu poate ieși decât singur. Orice om se poate transforma dintr-o
vale într-o creastă, prin el însuși sau alegând el însuși oamenii potriviți. Tu
nu îl poți ajuta cu nimic, oricât de mult ar însemna pentru tine. Pleacă de
acolo și te vei apropia mai mult de el astfel. Nu este un semn de dragoste să
rămâi în întuneric cu cineva pentru acel cineva. Este doar un semn de neputință
– de a înțelege ce este adevărata dragoste, și un semn de cădere în capcana
mândriei.
S-a făcut lumină. Este simplu
și clar. La drum !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu