Au venit odată la chilia unui
bătrân tâlharii și au zis lui: Am venit să luăm toate cele ce se află în chilia
ta. Iar el zice: Cât vă place, fiilor, luați! Și au luat toate câte au aflat în
chilie și s-au dus. Dar au uitat un săculeț care era spânzurat acolo. Deci
bătrânul, luându-l cu el, alerga înapoia lor strigând și zicând: Fiilor, luați ce
ați uitat în chilia voastră! Iar aceia, spăimântându-se pentru nerăutatea
bătrânului, au adus înapoi în chilia lui toate câte au luat. Și s-au pocăit,
zicând între dânșii: Cu adevărat, omul lui Dumnezeu este acesta.
Alt bătrân, având trebuință de
o haină, s-a dus în târg și a cumpărat una care prețuia puțini bani. Deci luând
el haina, a pus-o și ședea pe dânsa. Și dând prețul vânzătorului, număra banii
pe lespedea ce era acolo. Iar oarecine, viind prin spatele lui, trăgea haina,
vrând să o ia pe ea pe ascuns. Și simțind bătrânul că oarecine trage haina, s-a
ușurat pe sine, întinzându-se oarecum spre locul acela unde număra banii, până
când cel ce trăgea haina a luat-o și s-a dus. Și așa bătrânul, plătind prețul, s-a
dus, nimic luând.
Doi monahi locuiau într-un loc,
și s-a dus la dânșii un bătrân ca să-i cerce pe ei, și a luat un toiag și a
început a sfărâma verdețurile unuia. Iar fratele văzând, s-a ascuns până ce a
sfărâmat pe toate. Iar după ce a rămas o rădăcină, îi zice bătrânul: Avvo, de
voiești, las-o pe aceasta ca să o fierb și să gustăm împreună. Și a pus bătrânul
metanie fratelui, zicând: Pentru nerăutatea ta, Se odihnește Duhul Sfânt pentru
tine, frate.
Un frate a făcut o cheie
asemenea și deschidea chilia unuia din bătrâni și lua bănișorii lui. Iar
bătrânul a scris o hârtie, zicând: Domnule frate, oricare vei fi, fă dragoste
și îmi lasă jumătate spre trebuința mea. Și făcând bănișorii două părți, a pus
hârtia. Iar acela iarăși intrând, și rupând hârtia, a luat tot. Apoi după doi
ani, bolnăvindu-se el și apropiindu-se de moarte, stătea sufletul muncindu-se
și neieșind. Atunci trimițând, a chemat pe bătrânul și zice: Roagă-te pentru
mine, părinte, că eu am fost cel ce îți furam bănișorii! Și a zis bătrânul:
Pentru ce nu ai spus mai degrab? Și rugându-se el, îndată și-a dat acela duhul.
_______
Sursa: Pateric Egyptean /
diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan. - Ed. a 5-a rev. -
București: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2011, p425-426
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu