Cu privire la tensiunile cu Rusia

Situatia era clara pentru publicul romanesc fara ochelari de cal inca de la picarea guvernului Ungureanu si primele declaratii ale lui Marga.

 

Dar chiar si cele mai obiective publicatii nu au incurajat o interpretare care sa accepte realitatea conflictului decat prea de curand, cand lucrurile ajung in faza anchetarilor simbolice de agenti si a declaratiilor agresive din partea Rusiei cu privire la folosirea Transnistriei pentru amplasarea de rachete.

 

Daca media onesta actiona proactiv, pe baza bunului simt patriotic, nu doar reactiv, cu gandul la deontologia lui peste prajit, putea avea o contributie la ridicarea valulului de pe ochii multor cetateni. Majoritatea jurnalistilor sunt insa lasi, cu gandul doar la propria credibilitate, de care depinde income-ul. Cu exceptii pe care le numeri pe degetele de la o mana (Cartarescu, Turturica).

 

In acest mod contributorii si ziaristii sunt cam la 6 luni in urma a ceea ce la nivel de conducere a statelor se stie ca va urma. Mass media devine doar un fine-tuning al politicilor publice nedeclarate, in nici un caz o putere in sine.

 

Personal insa sunt optimist: congresul PPE desfasurat aici e un semnal arhisuficient ca Romania nu va fi abandonata de NATO si Europa. Nu mai zic de interventia din timpul referendumului. Romania e doar o parte din aceste institutii, are suveranitate on-paper, ca si Grecia. Daca "poporul" va vota iesirea din ele, poporul va fi ignorat. E prea tarziu pentru Rusia. Ce poate sa obtina e doar o reducere a pierderilor strategice.

 

Asta nu e o asigurare si pentru Basescu. Inclin mai degraba sa cred ca va fi urmat de cineva cu nuanta ortodoxa, gen Baconschi, tocmai pentru a capitaliza pe excesele nationaliste manevrate in mod perfid chiar de Rusia.

În pofida forței duhovnicești pe care o posedă poporul rus, Rusia nu va putea fi lider al lumii ortodoxe până nu își rezolvă două probleme:

- mândria; nu poate conduce lumea ortodoxă o nație care crede că merită să o conducă, oricât și-ar gestiona politica de canonizări astfel încât să fie în topul sinaxarului. Din acest punct de vedere mai degrabă o țară ca Serbia sau România pot fi în mod natural centrul duhovnicesc.

- lăcomia; când te  bucuri la puținul altuia, vezi cazul tezaurului românesc, cum poți crede că poți funcționa ca model de viață?

Între ereziile și ateismul occidentale și păcatele de-a stânga și de-a dreapta rusești, România are o singură cale: să își păstreze identitatea. Aceasta nu este nici estică, nici vestică. Mai degrabă estul și vestul sunt forme degenerate ale unui model pe care îl putem implementa noi, grecii și sârbii, și care nu este nimic mai mult decât viața autentică întru Hristos.